O doamnă cochetă, cu pălărie la modă şi umbreluţă se plimbă agale pe strada principală a oraşului. Este femeia Craiovei de odinioară.Cu ani şi ani în urmă, le priveai cu admiraţie: erau doamnele urbei, cu preocupările lor de zi cu zi, cu temerile, emoţiile şi pasiunile lor. Pentru a le cunoaşte mai bine, ne-am permis să pătrundem în Jurnalul femeii de ieri, o revistă exclusiv feminină din 1904-1905. Cu prima pagină răsfoită ne lăsăm purtaţi în lumea lor, aşa cum este ea descrisă. Aflăm tainele modei acelei vremi: „Am văzut femei din popor care, deşi poartă o rochie modestă de lână ori de stambă, au o pieptănătură totdeauna îngrijită făcută cu pricepere şi cu un gust care te surprinde... Iarna, această pieptănătură simplă, părul înnodat cu neglijenţă, nu mai este permisă când eşti îmbrăcată cu o rochie de bal, de nuntă, de serată mare ori de primă reprezentaţie la teatru. Pentru asemenea toalete, genul pieptănăturii adoptat este acela numit coiffeur. Până acum, această pieptănătură este încă modestă, moderată în mărime, nu ca pe timpul când capul unei femei părea o claie de fân. Totuşi, se văd ici-colo bucle mici şi uşoare fluturând pe gâturile albe şi orice pieptănătură purtată cu o rochie mai pretenţioasă e presărată cu flori, pene, bijuterii. Pentru fete şi femeile tinere de tot, nişte mici coroane, flori de violete, de iasomie, de trandafiri aşezate cu cochetărie în dreapta ori în stânga, fac cel mai frumos efect“. Şi chiar aşa şi era. Dacă problema coafurii a fost dezbătută, vine acum rândul ţinutelor elegante, fiecare aleasă în funcţie de evenimentul la care distinsele doamne urmează să participe. Din „Explicaţia gravurelor“ din paginile Jurnalului aflăm că, pentru plimbările din zilele friguroase, potrivit ar fi un costum de stradă garnisit cu blană, căci „o jachetă de blană mai mult sau mai puţin scumpă face parte astăzi din toaleta unei femei elegante.