Celentano tocmai a împlinit 70 de ani. Pare incredibil. Dar acesta este adevărul, şi multora dintre noi nu ne vine să credem că cel care cântă cu atâta dezinvoltură “una rosa pericolosa” a îmbătrânit!
Celentano tocmai a împlinit 70 de ani. Pare incredibil. Dar acesta este adevărul, şi multora dintre noi nu ne vine să credem că cel care cântă cu atâta dezinvoltură “una rosa pericolosa” a îmbătrânit!
Rebel, haios, hotărât, un timbru al vocii special, un personaj. Apărător al unor cauze menite să stârnească polemică. A ieşit întotdeauna în evidenţă pentru că s-a născut neiubitor de tipare. Şi, fie vorba între noi, cine ar putea sau cine ar fi atât de nesăbuit încât să îl includă pe Celentano într-un tipar? Atâta vreme cât el reprezintă un apreciat capitol din istoria cântecului italian, şi nu numai.
DRUMUL. S-a născut pe 6 ianuarie 1938 la Milano, într-o familie originară din regiunea Puglia din sudul Italiei. Adolescentul Celentano va renunţa la şcoală pentru a “exercita” diverse meserii, printre care se numără cea de... ceasornicar. La 18 mai 1957, tânărul rebel participă la primul festival italian de rock and roll, cu melodia “Ciao ti diro”, acompaniat de trupa sa, “Rocky Boys”. Festivalul va însemna un mare triumf pentru Celentano, acest lucru trasându-i, de fapt, drumul pe care avea să-l urmeze cu adevărat. Cei care s-au ocupat de biografia lui i-au împărţit cariera în mai multe “faze”. Prima fiind aceea a rock’n roll-ului. Stilul său nonconformist de a dansa a făcut să se nască un mit. Şi anume acela numit “del Molleggiato” (flexibil, ca pe arcuri). În 1966, presa italiană îl clasa drept “anticipator al tezelor ecologiste” după ce lansează melodia “Il ragazzo della via Gluck”, strada din Milano, unde s-a născut. În 1970 câştigă premiul întâi la Sanremo cu melodia “Chi non lavora non fa l’amore”, în duet cu soţia sa,
