O lucrare pe care nu o recomand analiştilor politici este cartea lui Ion Cristoiu “În vestă, printre fracuri. Note de călătorie satirice din străinătate”.Să mă explic....
O lucrare pe care nu o recomand analiştilor politici este cartea lui Ion Cristoiu “În vestă, printre fracuri. Note de călătorie satirice din străinătate”
(Editura Historia, 2007).
Să mă explic.
Nu recomand cartea celor care jură că fiecare şedinţă a Consiliului de Securitate al ONU marchează un pas hotărât înainte în edificarea păcii şi securităţii internaţionale, atâta vreme cât autorul scrie: “Premierul nostru, şef peste şedinţă, a dat cuvântul unui negru. Acesta a pierit cu totul într-un discurs de adâncimea unui hău. Nu-l ascultă nimeni. Şi, chiar dacă din întâmplare cineva s-ar apuca de aşa ceva, tot n-ar înţelege nimic?”. Totul culminând cu observaţia: “Nu ştiu să fi apărut până acum vreo carte, vreun articol sau, hai să zicem!, vreo notiţă măcar despre altă instituţie importantă a ONU, dacă nu chiar cea mai importantă: restaurantul de la parter”.
DISCUŢIE. Aşadar, Ion Cristoiu, ziarist român, aflat la ONU pe banii contribuabilului român, relatează în mod tendenţios despre o discuţie purtată la casa restaurantului. “Despre ce?” – se face că întreabă. “Despre rolul şi locul României în lume?/ Despre parteneriatul strategic dintre Bucureşti şi Washington?/ Sau despre ce idei socotim că vor fi prezentate în mult aşteptatul discurs al preşedintelui nostru?” Şi răspunde cu un rictus duşmănos: “Nici vorbă! Casiera murea de curiozitate să ştie de unde îşi luase colega noastră cizmuliţele pe care respectiva le remarcase dintr-o ochire!”.
Scrie Ion Cristoiu: “Muream de curiozitate să văd cât de mult diferă Rusia lui Elţîn şi Putin de cea a lui Leonid Ilici Brejnev”. Iată însă ceafirmă el despre motivele păstrării mausoleului lui Lenin:
