Vocea de flacără a rockului românesc îşi face debutul în 1971. A fost o revelaţie şi aşa a rămas. Seria premiilor din cariera Didei Drăgan continuă în 1972, atunci când obţine locul I la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia, la secţiunea Interpretare.
Vocea de flacără a rockului românesc îşi face debutul în 1971. A fost o revelaţie şi aşa a rămas.
Seria premiilor din cariera Didei Drăgan continuă în 1972, atunci când obţine locul I la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia, la secţiunea Interpretare.
În anul 1974 la Dresda, cea supranumită “Privighetoarea Europei” câştigă trofeul pentru cel mai bun solist al festivalului şi premiul al III-lea pentru interpretarea piesei “Ca-n poveste” de Petre Magdin. În 1975 participă la Concursul Internaţional “Cupa Europei” de la Knokke, Belgia, şi îi este atribuit un premiu special, Cupa Intercontinentală.
Câştigă 15 ediţii ale emisiunii “Schlager Studio” din Germania, editează discuri la Amiga Records şi este solicitată să cânte în Berlinul de Vest. Multitudinea turneelor o află pe Dida în Cehoslovacia, Polonia, Bulgaria, Rusia, Belgia, Danemarca, Japonia. În capitala Japoniei devine chiar finalistă la Festivalul Internaţional al Cântecului de la Tokio cu piesa “Sămânţa nemuririi” de Radu Şerban.
DRUMUL MEU… “Dida Drăgan era solista despre care auzeam că are concerte în afară, că participă la emisiuni de televiziune din Europa, în Germania, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, iar în Japonia chiar a luat un premiu. Este supranumită «vocea de flacără a rockului» de la noi, iar după ea a venit Laura Stoica”, povesteşte realizatorul Titus Andrei.
“Din punct de vedere profesional, continuă omul de radio, perioada Magdin a fost extraordinară şi pentru ea şi pentru rockul nostru, păcat că Petre nu a mai continuat. Cu Adrian Ordean, Dida a avut
