Din 2 aprilie 2007, Federazione Italiana Giuoco Calcio are un nou preşedinte. Giancarlo Abete s-a născut acum 57 de ani, a absolvit Academia de Studii Economice şi a fost deputat din partea creştin-democraţilor în trei legislaturi, din 1979 pînă în 1992. Face parte dintr-o familie bogată care operează în sectorul grafic-editorial, cu un frate, Luigi, preşedinte la Banca Nazionale del Lavoro. A condus 6 ani Uniunea Industrială a regiunii Roma-Lazio. După ce mult timp a jucat rolul eternului secund în federaţie, stînd în umbra lui Franco Carraro, apoi în aceea a lui Luca Pancalli, la ultimele alegeri a fost ales cu o majoritate confortabilă, 266 de voturi din 271.
Amintiri cu Ilie Năstase şi Ţiriac
Roma, centrul istoric-administrativ. Via Gregorio Allegri numărul 14, undeva între Colosseum şi Palatul Quirinale. Aici se află sediul Federaţiei Italiene. O clădire nouă, mai puţin futuristă decît Casa Fotbalului, cu doi agenţi de pază la intrare care nu îţi pun mîna în piept şi o recepţie care operează eficient. Ne aşteaptă ofiţerul de presă Antonello Valentini, vechi amic al sportului românesc. "Am fost la Bucureşti prima dată în '72, la finala de Cupa Davis pe care aţi pierdut-o cu americanii. Năstase era ieşit din formă, Ţiriac nu i-a putut învinge de unul singur", zice domnul Valentini, arătîndu-ne afişele cu Italia campioană mondială. '34, '38, '82, 2006. Piola, Meazza, Fachetti, Cabrini, Paolo Rossi. Trofee, copii de trofee, mobilier funcţional, lume grăbită. "Am căzut rău, şi noi, şi voi, parcă voi mai rău", mai spune ofiţerul de presă înainte să deschidă uşa preşedintelui Abete.
Pata de culoare sau calul de bătaie?
Un birou sobru, luminos, cu o masă în centru, lungă ca istoria lui Il Calcio. În capăt stă Il Presidente, noul Cezar al Imperiului fotbal din Cizmă. Elegant, dar nu ostentativ, politicos, dar nu fals. Ne perie
