Răzvan este discipol declarat al şcolii italiene de antrenori. Iar discipolul trebuie să-şi urmeze maeştrii. Ultimii 4 ani, în pauza de iarnă, a petrecut cîte o săptămînă la Milan, la Inter, la Realul lui Capello şi la Juve. De-abia s-a întors de laTorino, unde i-a văzut la lucru pe Nedved şi compania. Ancelotti, Mancini, Capello şi Ranieri. Patru ramuri ale aceleiaşi filosofii despre fotbal. Şi o viziune aplicată asupra forţei fotbalului peninsular. I-au plăcut mult antrenamentele lui Mancini ("alternează exerciţiile tactice statice cu cele dinamice, are şedinţe de pregătire variate", dar apreciază viziunea mai relaxată a lui Ranieri, fără să respingă rigiditatea lui Capello. "Niciodată să nu promiţi ceva unui jucător. Nu te vei putea ţine de cuvînt, iar el nu va uita ce i-ai promis", i-a spus actualul selecţioner al Angliei. Îmbrăţişează teoria "turn over" (rotaţia formulei de echipă de la un meci la altul) practicată sistematic de Ranieri, ca şi concluzia acestuia după 30 de ani de carieră: "Experienţa m-a învăţat că momentele cele mai importante sînt cîştigate de oamenii din planul secund. De cei pe care măcar teoretic te bazezi cel mai puţin".

De ce sînt jucătorii italieni atît de buni? "Pentru că au cultura fotbalului. Îşi cunosc trecutul, capătă deprinderile de bază de cînd sînt copii. Spre deosebire de francezi, italienii nu practică sistemul de pregătire unitară, la ei se schimbă antrenorii şi uneori haina tactică în momentul în care tinerii fotbalişti trec de la un nivel de vîrstă la altul". Calităţile de bază ale jucătorului de top? "Personalitate puternică, ştiinţa jocului, capacitate de adaptare la situaţii neprevăzute. O tehnică individuală bună şi foarte bună, cultură tactică. Cam aşa arată adversarii noştri de la Euro. Ceea ce nu înseamnă că sînt invincibili. Au şi ei zile proaste, probleme personale care îi afectează". Părţi vulnerabile?