Aflu din prestigiosul cotidian New York Times că ţara noastră a declinat să preia gunoaiele din Napoli, care se acumulează pe străzi dinaintea Crăciunului, dat fiind că nici un cartier napolitan nu acceptă să se deschidă sau să se redeschidă vreo groapă de gunoi în preajmă. Felicit autorităţile române pentru acest prim gest de oprire a extinderii europene a gunoaielor şi profit de situaţie pentru a discuta puţin despre acest subiect care apare rareori la ştiri, deşi devine o problemă pentru multe oraşe şi ţări. Prin contrast, un subiect ca încălzirea globală ne invadează la toate orele, devenind o pasiune a ziariştilor. Mai nou, avem o contabilitate permanentă despre câţi oameni mor din cauza căldurii, deşi BBC a publicat discret una în care arată că frigul a fost şi a rămas principala cauză a problemelor de sănătate umană, şi am văzut chiar şi un spot de promovare a conferinţei de la Bali cu un domn de la Naţiunile Unite plângând că nu se ajunge la o înţelegere asupra rezolvării problemei. Dar orice student în politici publice ştie însă că nu puteam rezolva radical acea problemă. Nici dacă am agrea asupra unei rezolvări între europeni şi americani, tot nu am reuşi să obţinem un consens politic global cu China şi India, nici dacă, prin miracol, l-am obţine totuşi, măsurile luate nu ar schimba tendinţa etc., în schimb, am cheltui sute de bilioane de dolari. Cu mult mai puţini bani putem încerca nu să schimbăm felul cum a făcut Dumnezeu lumea, ci problemele create în mod indiscutabil de habitarea umană şi care pot fi îndreptate. Pledez deci să ne ocupăm de gunoaie, al căror management deficitar afectează viaţa a mai bine de jumătate din locuitorii planetei, versus încălzirea globală, care va lovi mai ales în câţiva urşi, câţiva pinguini şi câţiva oameni cu bani care şi-au construit case pe plaje. În ultima mie de ani, de când planeta e foarte locuită de oameni, au mai