Concursul organizat de "Formula AS" in anul 2005 a adunat un adevarat "tezaur" de texte, al caror mesaj nu s-a epuizat. Dimpotriva! El ne reaminteste, la acest inceput de an 2008, ca nici un vis pamantesc nu se poate implini fara bunavointa cereasca: o "scrisoare" adresata lui Dumnezeu
"Cand voi pasi in lumina, as vrea sa Te
vad asa cum arati cu adevarat"
Il cunosc pe Dumnezeu de mult, de cand eram copil si mergeam cu mama de mana la biserica. Am vorbit cu el adeseori, dar de scris, nu i-am scris pana acum. Ma bucur ca l-am vazut in icoane, in picturi, asa ca am o reprezentare a lui, caci nu as putea sa scriu neantului, dar asa ma adresez ca unui "TATA", cum de altfel i se adreseaza oamenii care il iubesc, sau macar ca unui "OCHI" atoatevazator, incastrat intr-un triunghi. La inceput, chiar si eu te socoteam, Doamne, un tata ceresc, dar un tata cu care nu puteai sa te joci, de care trebuie sa-ti fie putin teama, care te putea pedepsi, de care trebuie sa asculti si sa-i implinesti vrerea. Nu stiam prea bine cum - "vezi ca te bate Dumnezeu" - auzeam. Asa am crezut si am crescut. Si anii au trecut asa cum e randuit. Mi-ai daruit o viata lunga, ca sa te pot vedea in tot ce ai faurit. Si, Doamne, ce minunata e creatia ta: natura, vietuitoarele, mintea omeneasca, toate imi vorbesc de tine; iar mai tarziu, atunci cand m-ai lovit, te-am inteles si n-am indraznit sa ma razvratesc si sa te intreb "De ce?". Nu m-ai pedepsit niciodata prea aspru sau pe nedrept si m-ai lasat sa gust din toate bucuriile vietii. Pentru asta si pentru tot, iti sunt recunoscatoare, oh, cat de recunoscatoare, ca m-ai ferit de ispite aflate la tot pasul, de semenii mei cei nemilosi, ca mi-ai aratat mai mult partea frumoasa a lumii si a vietii, ca m-ai crutat de suferintele dorintelor si ambitiilor desarte si greu de indeplinit, ca m-ai facut sa ma simt multumita si fericita