Ridicata de o copila neprihanita, printr-un indemn in vis al Nascatoarei de Dumnezeu, singura manastire ortodoxa din judetul Covasna e astazi loc de rugaciune fierbinte si leagan pentru copiii orfani. Un batran ca un sfant, parintele Nil, implineste harul duhovniciei
Nicaieri, iarna nu e mai grea si mai adevarata ca la Marcus, in depresiunea Covasnei. Ridicata pe culmea unui deal ciudat si stingher, manastirea pare stapana absoluta a frigului si a incremenirii arctice din jur. E o manastire simpla si fara zorzoane, invelita discret numai in nuante de alb - alb de gheata, de var proaspat, de lapte si lumina. Undeva, in adanc, sub omatul rece si zgrunturos, sta ascunsa temelia vechii manastiri, distrusa candva de tunurile lui Bucow, acelasi general austriac care a ucis calugarii si a arat toate mormintele din cimitir, pentru ca nimic din amintirea ortodoxiei sa nu mai ramana. Nici dupa 300 de ani, nu se stie prea bine locul si istoria schitului romanesc de altadata. Doar marele Arsenie Boca, trecand candva prin aceste locuri, s-a oprit curemurat din drum, si-a facut cruce mare pana in pamant, dupa care a rostit profetic, vizionar: "Vad o poiana cu ingeri. Vad loc de manastire".
In pragul chiliei, parca asteptandu-ne, batranul parinte Nil priveste luminile indepartate ale satelor secuiesti, amintindu-si de profetia Sfantului din Fagaras. Va ramane pururi un mister de unde stia Cuviosul Arsenie ca aici va fi din nou stupina de maici si, prin dragostea crestinilor, se va ridica un mic orfelinat pentru copiii napastuiti din zona. Din arhondaric, glasurile lor razbat vesele si cristaline pregatind bradul si darurile marunte de Craciun. Sunt opt fetite, frumoase si neprihanite ca niste ingeri. Parintele Nil le face semn de departe, si cu greu isi stapaneste o lacrima de emotie. Prezenta copiilor, puritatea si gingasia lor sunt pentru el darul si cununa batra
