Monopolul din suburbie
Drumul spre RAI nu este pavat cu bune intenţii şi îţi ia cam o oră din centrul Romei. RAI, adică Radiotelevisione Italiana, înseamnă TVR plus Radio România ale Peninsulei, cu asemănările şi deosebirile care decurg de aici. Ca să ajungi la sediul postului public de la Roma ai două variante. Taxiul sau trenul regional, care merge în direcţia Saxa Rubra, o suburbie cu căsuţe curăţele şi modeste, amintind de Italia dinaintea boom-ului economic al anilor '60. Mai mare şi mai veche decît clădirea TVR-ului, cu o intrare care aminteşte de poarta din Pangrati, RAI emană aerul acela al instituţiei indiferentă la concurenţă.
Fumătorul şi fabrica de imagini
Bruno Gentilli este vicedirector al RAI Sport şi se recomandă drept cel mai vechi ziarist în activitate care se ocupă de naţionala de fotbal. Din '82 neîntrerupt, mai întîi ca jurnalist de teren, apoi din ce în ce mai sus pe scara ierarhică a profesiei. Conduce o echipă alcătuită din 20 de redactori pe fotbal şi 15 pe sporturi. Alţi 20 de oameni lucrează la departamentul din Milano. Bruno, un tip uscat, fumează mult. Fumează în birou, fumăm în birou, încă o dovadă că RAI este o felie de Italie pusă la conservare. Ne priveşte părinteşte, aduce trei cafele tari de la automat şi zice să începem.
- Cînd a fost primul meci de fotbal televizat din Italia?
- Un moment! (caută tacticos prin nişte dosare). Acum 60 de ani, pe 5 februarie 1947, la un meci Juve-Milan 1-7. Mamma mia, nu se inventase catenaccio! Apoi, din 1954 partidele de fotbal au început să fie transmise în mod regulat.
- E prea mult fotbal la televizor?
- Da, prea mult. Şi va fi şi mai mult.
- Cum sînt plătiţi jucătorii?
- Tropo. Prea bine. Din cauza asta şi anomaliile de comportament. Banii cîştigaţi aşa deformează perspectiva asupra vieţii. Tendinţa din ultimul t
