ÎPS Arhiepiscop Bartolomeu arată că şi la Cluj s-a trecut printr-o situaţie similară, dorindu-se Mitropolie, dar am socotit că Ardealul nu poate fi împărţit. Sursa: EVZ
Ardealul cu două mitropolii în nord şi sud ar constitui un atentat la unitatea Ardealului. Consider că se dă dovadă de foarte multă nerăbdare“ (BOR - Buletinul Oficial al Patriarhiei Române; nr. 1-4, ianuarie-aprilie, 2004, pag. 378). Povestea e cunoscută: în 2005 favoritul vlădicăi Bartolomeu nu a reuşit să obţină scaunul de mitropolit al Ardealului. Rezultatul? Pe 17 ianuarie 2006 se înfiinţa Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.
Sub pretextul, absolut real, de: „reorganizare“, „perspectiva unei activităţi pastoral-misionare mai intense“, „dinamizarea pastoraţiei în Biserică“, „ieşirea din inerţia paseismului pios“ şi „provocă rile lumii contemporane“. „Preţuim trecutul, dar cu ochii spre viitor. Ucenicii nu pot rămâne la nesfârşit învăţăcei, ei s-au pregătit să devină apostoli“, spunea ÎPS Bartolomeu Anania. Cuvinte mari.
Bătrânul ierarh mai învinsese o dată. Întrebat despre poziţia din 2004 - „atentat la unitatea Ardealului“ - ierarhul de la Cluj a răspuns aidoma lui Iorga: „Omul îşi mai schimbă părerile“. Săptămâna acesta se împlinesc doi ani de la înfiinţarea Mitropoliei de la Cluj. În comparaţie cu speranţe şi promisiuni, bilanţul e sărăcăcios.
Cu excepţia unor pastorale şi scrisori deschise admirabile, o revistă „Tabor“ de mare ţinută şi pensionarea PS Ioan al Oradiei, administrativ, lucrurile au rămas în vechea matcă. Problema dosarelor clerului, prezenţa religiei şi a icoanelor în şcoli, modul cum trebuie făcute şi acceptate donaţiile, relaţiile cu Biserica Unită, moştenirea Gojdu, canonizările de sfinţi ardeleni sunt realizări, dar fireşti. La Bistriţa s-a refuzat înfiinţarea unei episcopii, la Satu-Mare şi Mureş la fel.
