(Raspuns la scrisoarea: "Imi doresc cu disperare sa ma vindec", F. AS nr. 794)
Stimate d-le Ivanof,
Nu sunteti singurul care se confrunta cu o problema asa de grava. Ceea ce nu inteleg este de ce ati asteptat opt ani ca sa va reluati scoala? De ce ati lasat sa treaca anii pe langa dvs., fara sa intreprindeti nimic? Cel ce va scrie, adica eu, este un baiat de 18 ani, impliniti luna aceasta. Am avut si eu un accident cumplit, cu fractura cervicala (C5-C6) anul trecut, in martie. Diagnosticul medicilor: paraplegie totala. Cred ca stiti ce inseamna asta: paralizie totala de la gat in jos, pe toata viata. Asta s-o creada domnii doctori! De cand am fost externat, am avut norocul ca parintii mei sa-mi angajeze un maseur permanent, care cu mare afectiune, pricepere si devotament, m-a ingrijit, m-a imbarbatat si m-a ajutat atat de mult, incat nu am pierdut anii de liceu, frecventez si actualmente, zilnic, o scoala normala. Nu spun ca nu am intampinat multe greutati, dar am trecut peste ele.
Tin sa va precizez ca, dupa ce am venit acasa din spital, nu am mai folosit deloc tratamente alopate! In clinici recuperatorii, nici pe atat nu am fost. Tot tratamentul pe care l-am urmat, il urmez si il voi urma, este reflexoterapia, masajul corporal, gimnastica de sala si tratament cu suplimente alimentare scumpe, dar foarte eficiente.
Am fost foarte grav bolnav, aveam insuficienta renala grava, metabolism foarte lent, depresiv, cu temperatura de 40gr., dar starea de spirit a reflexoterapeutului meu si vointa mea au depasit aceste neajunsuri, fara interventii chirurgicale si medicamente din farmacii!
Dorinta mea cea mai arzatoare este de a merge din nou! Nici noi nu avem posibilitati de implanturi cu celule stem, dar asa cum am razbit pana acum, eu sper ca si in continuare, maseurul meu va gasi o modalitate de a ma vindeca.
Acum am inceput un nou mod
