Atunci cand a fost introdusa in 2004, cota de 16% comuna pentru impozitul pe venit si cel pe profit a avut numerosi critici, care acum sunt suspect de tacuti. Unde sunt acum cei din opozitie, de la Fondul Monetar International si de la sindicate, sa ne spuna ca nu e buna cota unica? Pentru a vedea clar bilantul la trei ani al unei masuri economice importante, ar trebui o dezbatere nationala - sa isi spuna fiecare, clar, transant, parerea!
Daca dam filmul putin inapoi, ne vom aminti ca 28 decembrie 2004 a reprezentat nu doar prima sedinta pentru guvernul Tariceanu, ci si sedinta in care s-a luat decizia implementarii cotei unice. La vremea aceea, masura l-a avut ca decident principal pe primul ministru (decizia trebuia luata rapid, inainte de inceperea anului 2005), si ca sustinatori principali pe ministrul de finante Ionut Popescu si presedintele Comisiei de buget-finante Varujan Vosganian.
Critici au fost mai multi decat sustinatori: sindicatele s-au temut ca o asemenea scadere de impozit va bloca micsorarea CAS-ului. Dupa cum s-a vazut, CAS-ul a scazut an de an, cu patru puncte procentuale si va scadea cu inca 6 puncte procentuale in acest an.
Opozitia a criticat un impozit identic pentru bogati si saraci, uitand totusi ca 16% din 5 milioane de lei nu e totuna cu 16% din 50 de milioane de lei si ca munca trebuie rasplatita corespunzator, remunerand proportional orice efort suplimentar de a munci.
Fondul Monetar International s-a opus ideii, deoarece expertii sai prevedeau reducerea incasarilor bugetare cu circa 20%. Ceea ce s-a intamplat in anul 2005 a fost nu reducerea cu 20%, ci cresterea cu 18% a veniturilor bugetare.
Ca urmare a introducerii cotei unice, veniturile obtinute din cele doua impozite scazute s-au mentinut la nivelul anului 2004, iar contributiile la fondurile speciale
(somaj, sanatate, CAS) au crescut semn
