Strategia celor doua doamne ajunse in fruntea Consiliului Superior al Magistraturii, de a-si anunta candidaturile doar cu cateva minute inainte de sedinta in care cereau votul colegilor, are o singura explicatie, recunoscuta cu jumatate de gura: frica de presa. Sa nu li se faca vreo campanie negativa, sa nu fie "denigrate" inainte sa apuce sa ia vreo decizie. Asa s-a intamplat si anul trecut, cand toata lumea a aflat despre intentia lui Anton Pandrea de a candida cu o ora mai devreme, doar printr-o scapare a presedintelui Traian Basescu, caruia i se suflase din mers ca sa nu-si faca griji, va fi totusi o candidatura. In deplin spirit de colegialitate, membrii CSM sunt extrem de atenti la imaginea candidatilor, acceptand fara niciun comentariu candidaturile. Mai mult, odata anuntata o candidatura, nu se gaseste niciun contracandidat. S-a infiripat astfel o cutuma, care se pliaza natural stilului de lucru al membrilor CSM: cat mai netransparent, departe de ochii iscoditori si inevitabil rauvoitori ai presei. Grija nemasurata a membrilor CSM de a nu intra in malaxorul jurnalistic inainte de validarea pe un anumit post arata in primul rand vulnerabilitatile acestora. Ca si Anton Pandrea, fost membru al asa-numitului "complet rosu", care a actionat la indemnul iliescian de a nu le permite proprietarilor sa-si preia imobilele de drept si asupra caruia planeaza si suspiciunea ca ar fi colaborat cu structurile Securitatii, si judecatoarea Lidia Barbulescu si procuroarea Gratiana Isac au cate ceva de ascuns. Sau macar ceva despre care jurnalistii n-ar trebui sa-si mai aduca aminte intr-un moment delicat, precum cel al promovarii. Despre Lidia Barbulescu s-au scris multe in ultimii ani, gratie si sesizarilor facute de fostul ministru al Justitiei Monica Macovei. Unul ar fi ca ocupa functia de vicepresedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie in mod ilegal, intrucat mandat