Romanul de anul trecut al lui Ioan Lacustaa avut parte de o primire surprinzator de buna, in ciuda faptului ca autorul n-a fost niciodata prea harnic si (tocmai de aceea) nici vreun rasfatat al clasamentelor literare. Luminarea figurat insa printre cele patru nominalizari la Cartea anului - un stimat premiu acordat de revista Romania literara - si a fost comentat de cativa dintre cei mai activi critici literari. Nu e o simpla constatare de fapt, ci un indiciu de schimbari interesante in gustul literar al momentului. In scurt timp, probabil si in ierarhiile succesului. Avem in urma cel putin sapte-opt ani de defilare viguroasa a unei noi promotii de tineri prozatori, specializati in egofictiune dezinhibata si (auto)agresiva. Cu toate astea, in valul noilor veniti au facut succes de critica - si cred ca si de librarie - mai degraba cartile unor outsider-i, precum Filip Florian, cu Degete mici, Ioana Bradea, cu Bagau sau Florina Ilis, cu Cruciada copiilor. In plus, marile evenimente literare in domeniul romanului raman in continuare atribuibile lui Mircea Cartarescu, cu al sau Orbitor in trei volume definitivate de curand la Humanitas, ca si lui Gheorghe Craciun, cu Pupa russa, reeditat luna trecuta de editura Art, inca in trena succesului primei editii, din 2004, de la Humanitas. In topurile literare din ultimii ani, Dan Stanca nu a lipsit, iar romanele lui, Mut, aparut in 2006 la Cartea Romaneasca, si Noaptea lui Iuda, in 2007 la Humanitas, au fost mereu foarte aproape de premii importante. Asediul Vienei, de Horia Ursu, la Polirom, are si el tot mai multi adepti. Nume cunoscute asadar, venind dinspre generatia fostilor "optzecisti" (ghilimelele se impun dupa abandonarea esteticii de grup). Nu poate scapa nimanui asemanarea de parcurs: la vremea respectiva, cu valul optzecistilor a patit acelasi lucru - au debutat si au fost receptati in bloc, ca fenomen literar unita