Istoria, selectie continua a puterilor, a intrat in secolul XX in faza, astazi curent denumita astfel, a globalizarii. Concurentei hegemoniilor regionale, imperiale, intruchipate de popoarele cele mai puternice, i-a succedat, provocata si accelerata de progresul economic si tehnologic, cursa globalizarii, in cadrul careia se infrunta natiuni si state grupate in civilizatii, vaste ansambluri ale caror trasaturi definitorii deriva din valorile esentiale ale organizarii lor social-politice. Infruntarea civilizatiilor si a gruparilor de puteri care le alcatuiesc s-a intensificat considerabil in secolul XX, lasand in marea cursa pentru dominium mundi doar marile entitati cu vocatie universala, cele care si-au dovedit capacitatea de rezistenta la selectiile multiple si din ce in ce mai grele ale istoriei. Selectia s-a implinit in cursul a trei mari infruntari la scara mondiala: primul razboi mondial, la capatul caruia, Woodrow Wilson, vizionarul presedinte al Statelor Unite, a anticipat ceea ce avea sa devina directia istorica asumata de tara sa in urmatoarele crize mondiale, directie exprimata prin formula sintetica, "a face o lume sigura pentru democratie" ("to make a world safe for democracy"); al doilea razboi mondial, produs al reactiei antidemocratice a celor doua principale state totalitare, Al Treilea Reich si URSS, asociate in 1939 in hotararea comuna de a inlatura fragila ordine democratica instaurata in Europa de Pacea de la Versailles; Razboiul Rece, care a opus timp de aproape o jumatate de secol fortele organizate pe temelia principiului libertatii si al drepturilor omului, in frunte cu SUA, si cele organizate totalitar, cu negarea absoluta a libertatilor individuale si colective, in frunte cu URSS. In cursa selectiei puterilor si a supraputerilor in secolul XX, conflictele pe plan international au luat, tot mai evident, infatisarea infruntarii civilizatiilor