- Cultural - nr. 9 / 15 Ianuarie, 2008 In fiecare an, la 15 ianuarie, cu adanca plecaciune si veneratie, aducem ofranda recunostintei, respectului si pretuirii poetului national, celui mai mare poet roman al tuturor timpurilor, Mihai Eminescu. Data nasterii poetului national a capatat in timp o valoare simbolica, reprezentativa pentru toti cei care vorbesc si gandesc in limba romana, un moment de intensa apropiere si regasire in patria spirituala desemnata de verbul eminescian. Considerat in durata vremii "poetul national", "creatorul nepereche", "expresie integrala a sufletului romanesc", "luceafar al poeziei romanesti", Eminescu ramane reprezentantul cel mai de seama al spiritualitatii romanesti si matricea pe care s-a dezvoltat cultura unui veac, arhetipul generatiilor care i-au urmat pana in zilele noastre. Gandirea eminesciana a devenit pentru noi calitate de existenta, si, cu cat trece vremea, orizonturile operei sale se boltesc tot mai largi, in spiritualitatea noastra. El a crezut in virtutile poporului roman nascut pe aceste mirifice, strabune pamanturi, ale caror frumuseti le-a cautat ca nimeni altul cu cerul nesfarsit, cu iarba si florile, codrul si izvoarele, marea si muntii in sublima lor alternanta. A adunat cuvintele rostite din veac de traitorii simpli sau mai luminati, nascuti pe aceste strabune plaiuri, le-a insirat pe beteala razelor de luna si a luceafarului ce sparge oglinda apelor si din inimile unui popor intreg si-a facut lira pe care sa-i cante istoria innegurata, dorurile multe si sacre, bucuriile si nadejdile ce trebuiau sa se implineasca odata. Opera sa, care incanta prin stralucirile diamantine, isi trage izvoarele din tot ceea ce inseamna timp si spatiu romanesc, din adancurile innegurate ale istoriei acestui popor, din tot ce aduna in inima lui minunatul peisaj national. Eminescu chema scriitorii sa se adape "la izvorul curat ca lacrim