- Comentariu - nr. 9 / 15 Ianuarie, 2008 Unul dintre cei mai mari gazetari romani ai timpului nostru, Cristian Tudor Popescu, si-a prezentat demisia din functia de director al ziarului "Gandul", fondat in 2005, impreuna cu poetul Mircea Dinescu si cu mai multi prieteni de la "Adevarul". Decizia lui a surprins nu doar breasla jurnalistilor romani, ci i-a uimit si pe cititorii fideli ai renumitului ziarist, intre 1995-2005, redactor-sef la "Adevarul", presedinte al Clubului Roman de Presa, autor al celor 13 carti de proza SF si de publicistica, de trei ori declarat "Cel mai bun jurnalist" in cadrul proiectului "Zece pentru Romania". Cum isi justifica Cristian Tudor Popescu hotararea de a parasi o functie de decizie, tocmai el, cel care a fundamentat in Romania o adevarata scoala de presa? Franc, asa cum il stim dintotdeauna, pune degetul pe rana: patronul Adrian Sarbu este "nemultumit de politica editoriala de la «Gandul», iar parametrii de performanta ceruti de Adrian Sarbu sunt de neatins in conditiile actuale ale presei romanesti". Cristian Tudor Popescu nu va parasi presa - ar fi o mare pierdere! -, va ramane senior-editor la "Gandul", ziar pe care el il considera bun sub toate aspectele, "echilibrat din punct de vedere politic". Plecarea lui este de bun-simt, inainte de toate, in aceste conditii. Considerata drept "punct final" al activitatii unui nume de referinta, decizia lui, chiar daca, dandu-si demisia, n-a fost silit sa plece, ridica anumite semne de intrebare si mirare. Oare ce-i in spate? Firesc, decizia lui de a pleca din functia de conducere a ziarului "Gandul" a fost si este interpretata diferit in randul breslei condeierilor. Parerea dominanta, unanima, a analistilor politici, a ziaristilor cu adevarata chemare in aceasta meserie impovarata de mari responsabilitati, este aceea ca, tot mai mult, patronii vor ziaristi fara nume, fara personalitate, anon