Uriasul deficit extern cu care s-a incheiat 2007 si cu care s-a intrat in 2008 a ridicat, in sfarsit, problema ce trebuia sa preocupe de mult si care fusese facuta uitata prin varare sub pres. Depasindu-se in 2007 orice limite in deficitul extern, acesta n-a mai putut fi trecut cu vederea si au inceput intrebarile asupra perspectivei. Deocamdata, se mai zaboveste inca asupra impactului posibil, avand in vedere dimensiunile disproportionate, desi, luand in considerare tocmai aceste dimensiuni fabuloase si destructurante, cei responsabili trec direct la ceea ce ar trebui sa reprezinte cu adevarat preocuparea: ce poate fi facut pentru diminuarea deficitului extern si, implicit, pentru reducerea presiunii acestuia, caci, daca se continua in maniera ultimilor ani, nu exista alternativa la dezastru? Comisia guvernamentala de prognoza prevede o scadere a deficitului extern, bazandu-se absolut pe nimic. Guvernul isi insuseste de altfel acest pronostic, inglobandu-l in parametrii macroeconomici ai bugetului pe 2008. Nu este vorba insa de nicio masura anume din care ar putea rezulta o asemenea scadere. Ba, mai rau, cativa dintre parametrii economici prevazuti sunt in contradictie cu o diminuare a deficitului extern, fiind dovediti nu numai de teorie, dar si de practica proprie, ca sunt, dimpotriva, factori de amplificare a deficitului extern. Bugetul pe 2008 ia in considerare o scadere a inflatiei si o apreciere a leului. Or, dezinflatia sporeste consumul, sporire care, in actuala faza, se realizeaza in Romania pe seama importului, iar aprecierea leului este factor direct de stimulare a importurilor si de descurajare a exporturilor. Cadrul macroeconomic prevazut de guvern pentru 2008 este de natura sa accentueze, si nu sa reduca deficitul extern, in continuarea tendintelor din ultimii ani, cand tot ceea ce a fost in principiu pozitiv in tabloul macroeconomic - de la cresterea