- Cultural - nr. 9 / 15 Ianuarie, 2008 Traditia locala explica, in cazul mai multor sate de pe Valea Gurghiului si originea numelui acestora. Astfel, adrienii sustin ca numele satului lor s-ar trage de la un soldat roman care se numea Adrianus. Se zice ca acest Adrianus, dupa ce a fost eliberat din armata, a fost improprietarit chiar cu pamanturile pe care se afla azi satul Adrian. Ceea ce e mai important e faptul ca toti adrienii se considera urmasi directi ai daco-romanilor, iar numele Adrianus nu este altceva decat un argument in plus in acest sens. In ciuda conditiilor mai aspre de viata, ca urmare a conditiilor geografice mai putin prielnice agriculturii, zona satului Adrian a fost locuita inca din vechime, din neolitic. Dovezi in acest sens sunt descoperirile unor varfuri de sageti si a unui topor din piatra. Cu toate acestea, din pacate, satul Adrian (ungureste: Adorjan) este atestat documentar numai la sfarsitul secolului al XIV-lea (1393). Rand pe rand, apare ca Adrian, Adrianus, Adorian, Adorjan, Adoriany, Adorjany, Adrean, Hadrian, Aderjan. Astfel, satul Adrian este atestat documentar chiar inaintea altor sate din Valea Gurghiului, mult mai mari (Ibanesti, Hodac, Casva), dar nu si inaintea Gurghiului _ atestat documentar in anul 1248. Dar atestarea Adrianului la 1393 nu ne indica, desigur, si momentul intemeierii satului. Aceasta este cu mult mai veche. De ce? Pentru ca exista dovezi ca zona satului a fost locuita din vechime, iar insasi improprietarirea lui Adrianus poate fi un punct de plecare in intemeierea Adrianului. Pe langa toate acestea, importante pentru vechimea Adrianului sunt si documentele referitoare la Inventarul Domeniului Feudal Gurghiu din anii 1426 si 1557, care amintesc ca satul Adrian apartinea acestui domeniu, alaturi de inca 26 de sate din zona Vaii Gurghiului, plus cateva sate din zona Peris, Teleac, Chiher si chiar Hodosa si Remet