- Istoric - nr. 10 / 16 Ianuarie, 2008 Incercand sa deslusim specificul creatiei populare romanesti, in scopul intelegerii trecutului nostru, apropierilor dintre civilizatiile care s-au intalnit in spatiul carpato-dunarean, ne dam seama ca orice incercare de lamurire a influentelor patrunse de-a lungul istoriei in arta si civilizatia romaneasca apare incarcata de semnificatii contemporane. Asezati la rascruce de drumuri intre Orient si Occident, in calea atator curente de civilizatie, romanii au adaptat deprinderilor si gusturilor lor canoanele de arta straina, au inovat si creat intr-un mod care a dus la realizarea unor obiecte originale. Si chiar daca nu sunt ei cei care au inventat bratarile, colierele, inelele, salbele, datorita originalitatii creatiei, contributiei aduse la tezaurul artistic universal, este greu de imaginat o buna parte a civilizatiei fara prezenta poporului roman in aceasta parte a Europei. Daca in ceea ce priveste functia si semnificatia diferitelor podoabe se constata o mare unitate pe intreg teritoriul romanesc, raspandirea geografica in diferite perioade istorice este inegala. Cele mai vechi podoabe populare pastrate in colectiile muzeale provin din sec. al XVIII-lea. Ele se leaga de o epoca de inflorire dovedind siguranta si maturitate. Cercetarea lor duce la concluzia ca diferitele piese mostenesc aspecte valoroase ale inaintasilor nostri, dovedind o inspiratie bogata si variata, cunoastere si indemanare in executie, simplitate si fantezie, avand obarsia in vremuri indepartate. In fata modalitatilor de impodobire din lumea satelor romanesti s-a oscilat intre denumirea de podoabe si bijuterii, convenindu-se ca termenul de podoabe include toate accesoriile cu caracter decorativ ale costumului, iar bijuterii vor fi considerate doar cele realizate din metale sau pietre pretioase. Podoabele si bijuteriile intrau in Tarile Romane pe calea nego