Lucia Simona Dinescu, "Corpul in imaginarul virtual", Florina Ilis, "Fictiunea cyberpunk", Dorina Gutu, "New Media"
Navigati fericiti pe Internet si va ganditi la binefacerile tehnologiei. in acest timp, intr-un laborator dintr-o universitate britanica, un profesor nebun isi conecteaza nervii direct la WWW, pe o scena din Australia un artist exaltat isi transforma trupul in sculptura tehnologica acoperindu-se de implanturi mecanice si intr-un colt de cyberspace o IA devine constienta de sine si e pe cale sa se transforme intr-o zeitate a viitorului.
Chiar daca nu vor fi devorati de zombie tehnologici si nu vor fi subjugati de inteligente artificiale, oamenii calare pe inginerii genetice si pe retele de comunicare globala nu vor ramane, multa vreme, neschimbati. S-ar putea transforma in cyborgi (simbioza de tesut organic si implanturi cibernetice), in entitati decorporalizate, ratacind prin spatiul virtual sau, pur si simplu, in baterii pentru masinarii tiranice. Sa fie asta ceea ce ne dorim?
O intrebare la care incearca sa raspunda trei eseuri academice semnate de trei tinere autoare. Nu va speriati: academic nu inseamna, de aceasta data, nici inaccesibil, nici plicticos.
Lucia Simona Dinescu, Corpul in imaginarul virtual, Editura Polirom, 2007
in cazul Luciei Simona Dinescu, abordarea academica presupune plimbarea unor teme care ar putea sa deranjeze somnul oricui – pe scurt, cum si in ce s-ar putea transforma, in viitor, corpul si mintea omului – prin domenii foarte variate: etica, filosofie, arta contemporana, cibernetica si IT. Absolventa de filologie, L.S.D. nu s-a multumit cu Eminescu si cu postmodernii si s-a apucat sa citeasca transumanisti si cyberfeministe, pe de o parte, si, pe de alta parte, sa rascoleasca net-ul dupa chestii ciudate.
Cyborgii zilelor noastre isi implanteaza brate mecanice, se cone
