- Istoric - nr. 10 / 16 Ianuarie, 2008 Am ajuns la Manastirea Frumoasa in miez de noapte tarzaie, dupa ce am reusit sa trecem granita dureroasa a Prutului, raul cu destin blestemat, care desparte fratii de frati din momentul in care "muscalu a pus piatra de hotar la Prut si a rupt biata noastra Moldova in doua". Ne-a primit maica stareta B., care a avut bunavointa sa ne astepte, sa ne serveasca un ceai cald si sa ne ofere niste paturi cu asternuturi imaculate, in care ne-am putut odihni excelent dupa o calatorie lunga si obositoare. De abia a doua zi dimineata, dupa un somn odihnitor, ne-am putut da seama in ce minunatie a naturii am poposit. Fiindca Manastirea Frumoasa nu poarta acest nume intamplator. Marginita de dealuri impadurite, dar si de dumbravile si gradinile bogate ale vaii Ichelului, locul acesta dumnezeiesc de frumos nu putea avea o alta destinatie mai fericita decat acela de a adaposti o manastire. Iar aceasta sa se numeasca Manastirea Frumoasa. Maica stareta B. ne-a povestit, pe scurt, istoria acesteia. Ea dateaza de la inceputul secolului al XIX-lea, cand aici, intr-o frumoasa poiana din mijlocul unui paduri de stejari, au poposit, venind de la Neamt, trei calugari, care au hotarat sa intemeieze aici un asezamant monahal. Prima biserica din lemn de stejar s-a ridicat in 1807, pe pamantul daruit de un localnic, Efren Iurcu, din Oniscani. El s-a calugarit apoi cu numele de Eftimie, fiind socotit ctitorul manastirii si primul ei staret. Prin 1812 mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni, ardelean la origine, nascut in Bistrita, a acordat schitului statut de manastire. In vremea arhimandritului Venedict (1818-1850) Manastirea Frumoasa a devenit un adevarat centru al culturii romanesti din Basarabia, avand o bogata biblioteca si o scoala duhovniceasca. In 1847 a inceput constructia unei noi biserici din piatra, care a fost sfintita in 8 octombrie 1850. In pr