- Diverse - nr. 10 / 16 Ianuarie, 2008 O dimineata friguroasa de iarna, cu burnita si ceata aruncate peste oras din sita cernita a unui cer mohorat, peste dealuri si case, si peste turnurile vechilor bresle, in vechea cetate a Sighisoarei. In centru, pe strazile jilave de umezeala, lume pestrita mai mult sau mai putin grabita. Elevi galagiosi, cum le sta bine cu firea, se indreapta spre scoala sau poate chiulesc, iar eu, cel trecut demult de zilele tineretii, le pizmuiam rasul si glumele insotite de mersul lor imbatosat si fara griji. In multimea strazii, un tanar de vreo 18 - 20 de ani, musca nesatios dintr-un hamburger aburind. Felul cum manca, cu pofta, mi-a atras, poate, atentia, dar din intamplare privirea mi s-a oprit pe gestul lui necugetat si dezinvolt in a arunca ambalajul alimentar nu la cosul de gunoi ca si cum n-ar fi fost suficiente cosuri de gunoi sau acestea ar fi lipsit, ci pe jos. Cu nepasare. Cu probabila obisnuinta de a face astfel de gesturi. Faptul ca ma aflam in spatele lui m-a indemnat sa-l apostrofez, incercand sa-l corectez, atragandu-i atentia ca mai incolo este un cos de gunoi, si l-am indemnat sa-l foloseasca. L-am intrebat chiar si de ce se comporta asa. Raspunsul lui a fost direct si obraznic precum o plesnitura de bici ce m-a lasat perplex cateva secunde. "Asa vrea muschii mei, ba!" - a fost replica lui. Ce era sa mai spun? L-am urmarit cu privirea intrand pe poarta Serviciului Public Comunitar pentru Evidenta Informatizata a Populatiei, fapt ce mi-a dat ghies a-l seconda, dupa cateva clipe, ajungandu-l in fata unui ghiseu. Desigur, nu puteam cere in vreun fel legitimarea acelui tanar, poate asta ar fi fost posibil pe vremea Militiei, dar am incercat, totusi, sa stau de vorba cu functionara, incercand sa-l aflu de la aceasta. Ea mi-a spus ca nu poate, dar s-a oferit sa-si anunte seful. Dupa aproximativ 10 minute, in care tanarul se hli