Acum, la inceput de an, piata valutara e agitata. Dar si mai agitata e piata comentariilor si analizelor legate de piata valutara. Exista nervi, se tes intrigi, se spun povesti, toate pe fondul unor miscari ale cursului leu-euro despre care e prea devreme sa desprindem vreo concluzie. Se fac auzite si voci care jura ca leul se prabuseste.
N-am auzit insa comentarii care sa observe ca piata se mentine operativa, fluida, transparenta. Desi agitatia din aceste zile face si mai evidente toate aceste trasaturi. Bancile isi etaleaza loialitatea si corectitudinea; cele ce au cotat un curs si-l onoreaza, cele care au declarat o operatiune o fac in timp rezonabil. Mai cu seama, este respectata cu strictete data tranzactiei valutare, in baza adevarului ca timpul inseamna bani si ca, in lumea moderna, in operatiunile interbancare sau intre banci si clientii lor conteaza nu numai ziua tranzactiei, ci si ora sau chiar clipa. Pentru ca un curs cotat la o anumita ora sa fie valabil la ora anuntata si nu mai tarziu, cand realitatea pietei se poate schimba. La urma-urmei, banii trebuie sa lucreze. Fara indoiala ca sunt si pierderi, expuneri riscante, credite scumpe. Dar sistemul nostru bancar, in general, functioneaza bine, iar rata increderii este in crestere. Mai ales, este in crestere rata increderii in piata valutara, care a promovat inca un examen edificator. Incet-incet ne apropiem de zona euro nu numai prin reglementari, ci si prin functionalitate.
Iata datele. Ele arata ca orologiul pietei valutare functioneaza bine: inregistreaza si reda cu precizie ora exacta. Incotro merge cursul? Asta e alta problema.
Zvonurile au reaparut imediat ce leul a fluctuat si in jos. S-a spus: "Piata valutara da ceasul inapoi". In sensul ca leul s-ar intoarce la valori de acum doi ani. Si in jurul acestui subiect s-au reaprins vechi dispute. Numai ca nu a fost dat inapoi ni
