- Cultural - nr. 10 / 16 Ianuarie, 2008 Mihai Eminescu este poetul cel mai reprezentativ al literaturii romane, "poetul nepereche" (G. Calinescu), creator al unei opere care strabate timpul cu forta nealterata, traind intr-o perpetua actualitate. Prin tot ceea ce a creat, Eminescu a produs un efect de modelare profund si de durata, a facut ca "toata poezia acestui secol sa evolueze sub auspiciile geniului sau, iar forma infaptuita de el a limbii nationale sa devina punctul de plecare pentru intreaga dezvoltare ulterioara a vesmantului si cugetarii romanesti" (Titu Maiorescu). Ce a adus hotarator Eminescu in cadrul cultural si literar al momentului sau de inaltare este coplesitoarea lui personalitate, care i-a facut pe multi _ pe Titu Maiorescu, in primul rand _ sa-i intuiasca genialitatea si sa participe inca din timpul vietii poetului la constituirea mitului eminescian. In definirea personalitatii lui, s-a accentuat de mai multe ori ideea ca a fost "om al timpului modern" (Titu Maiorescu). De la inceput Eminescu a venit cu cateva insusiri care-i puneau pecetea profundei seriozitati, garantie a procesului de intemeiere moderna pe care si-l punea cultura romana din jumatatea a doua a secolului al XIX-lea. El s-a remarcat, mai intai, printr-o inteligenta extraordinara, "careia nimic din cele ce-si intiparise vreodata nu-i mai scapa, incat lumea in care traia el dupa firea lui si fara nici o sila era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce si le insusise si le avea pururea la indemana" (Titu Maiorescu). Apoi l-a caracterizat o mare curiozitate intelectuala, fiind "omul cel mai silitor, vesnic citind, meditand, scriind" (Titu Maiorescu). A cercetat viata poporului, limba si folclorul, s-a ocupat de scrierile unor prieteni (Slavici sau Creanga), a studiat cursul filozofiei europene, izvoarele istorice ale romanilor, sanscrita sau religia budista, a cercetat problemele