Indiferent de ora dialogului, conjunctura sau interlocutori, zilele acestea, subiectul care a incins spiritele romanilor a fost, bineinteles, noul val de scumpiri. Fie ca a fost vorba despre alimente, servicii, imobiliare, auto, utilitati, taxe toata lumea a dat drept certitudine un singur lucru: se vor scumpi, si nu asa cu un leu sau doi, ci cu procente insemnate, care, in unele cazuri, se vor apropia si de 50%. Oficialii confirma si ei inevitabilul val ce se va abate asupra noastra, pe care, in functie de culoarea politica, il comenteaza drept corect, normal, sau, dimpotriva, nejustificat. In toata aceasta viltoare a declaratiilor, romanul de rind este ingrijorat. Si asa viata de zi cu zi este extrem de scumpa! Si asa salariul actual abia acopera cerintele minime ale unui trai decent! Ce se va intimpla de acum inainte? Cit de grea va fi lupta cu inflatia? Euro a atins valori istorice, iar deprecierea leului pare greu de stapinit. De aceea teama cea mare este ca pe linga actualele cresteri de pret, anuntate deja, isi vor mai face loc si altele, datorate evolutiei uluitoare a monedei europene. Asta va insemna clar facturi mai mari la electricitate, gaze, telefonie, combustibili mai scumpi, credite tot mai apasatoare. Sarabanda preturilor va fi greu de stavilit. Pentru ca asa este la noi, e suficienta o scinteie si totul o ia razna, justificat sau nu. Si, ca intr-un cerc vicios, majorarile de pret au ca repercusiune o scadere a puterii de cumparare si o nemultumire clar justificata a populatiei.

Dar, nu va fie teama, incet incet ne vom obisnui si cu preturile mari si cu facturile la utilitati umflate de cursul valutar si cu frustrarile generate de neputinta de a cumpara una sau alta. Si, cind numai bine ne vom declara impacati cu soarta, va urma o crestere neinsemnata a salariului minim pe economie, dupa care liber la un nou val de scumpiri, o noua saraband