Cu toate că aici fotbalul românesc a avut parte de înfrângeri dureroase, oamenii trecuţi de prima tinereţe regretă demolarea fostei arene. Sursa: Codrin Prisecaru
Mai toţi oamenii care stau înzona complexului „LiaManoliu“ s-au simţit înunele momente binecuvântaţi. Unul dintre ei este ZahariaLabeş, fost muncitor la Electroaparataj.La fel ca stadionul care se prăbuşeşteacum lângă el, omul este trecut de 50de ani. „Pentru că locuiesc în apropiere,m-am obişnuit să mă plimb în parculdimprejurul arenei. Merg de 30 de anipe aleile astea“, spune bucureşteanul.Ţine în mână două pietre culese dinruinele tribunelor. „Am luat una pentrumine şi una pentru fratele meu. Eu o săaşez piatra asta la loc de cinste, înbibliotecă, printre bibelourile nevestei.M-am trezit dimineaţă cu gândul ăstaşi am venit aici“.
Pe fostul „23 August“, Zaharia Labeşi-a văzut şi pe „cormoranul“ Ian Rush,şi pe Michael Jackson. „La «Megastar»am fost numai la concertul din 1996.Ceva frumos... Dar nu asta o să-mirămână ca amintire de pe acest stadion,ci meciurile de fotbal. Cât m-a plouataici, în ’84, la Dinamo - Liverpool şi laatâtea cuplaje, toamna!“.
Chiar dacă imaginile din jur suntmai degrabă dezolante, bărbatul n-avenit ca la înmormântare. E undevaîntre mulţumire şi resemnare: „L-amvăzut aici pe Dobrin şi mi-e de ajunsasta!“. Dar pentru că stadionul„Naţional“ are cam aceeaşi vârstă cu el,Zaharia Labeş nu se simte prea binecând aude că arena trebuie să moarăpentru că este demodată.
„Declaraţie de dragoste“
Alin Marinescu, 39 de ani, profesorde istorie, nu iese din casă fărăamintiri. Stă în blocurile ruseşti dinzonă şi vorbeşte cu patimă. „Toatăzona asta a stadionului este unaspecială. Aleea Belvedere, întrebulevardul Basarabiei şi rondul de laMaior Coravu, bulevardul pe care nucirculă RATB-ul, lucruri ca astea măfac să nu plec şi eu din ţară“.
