La sfârşitul zilei ajung să care 50, 60 de dosare. Ghinioniştii pottârî după ei şi peste 200 de teancuri într-o zi. Le iau de la arhivă, din subsol, străbat coridoare lungi până poposesc în sălile de judecată. După 8, 9, chiar 10 ore pe zi de consemnat sentinţe, după ani petrecuţi în frig şi praf, analizând dosare, grefierii constată că plămânii nu-i mai ajută, că mâinile li s-au umplut de bube. Că, deşi "fără noi judecătorii nu ar putea să-şi facă munca", leafa unui grefier debutant nu depăşeşte salariul minim pe economie.
La sfârşitul zilei ajung să care 50, 60 de dosare. Ghinioniştii pottârî după ei şi peste 200 de teancuri într-o zi. Le iau de la arhivă, din subsol, străbat coridoare lungi până poposesc în sălile de judecată. După 8, 9, chiar 10 ore pe zi de consemnat sentinţe, după ani petrecuţi în frig şi praf, analizând dosare, grefierii constată că plămânii nu-i mai ajută, că mâinile li s-au umplut de bube. Că, deşi "fără noi judecătorii nu ar putea să-şi facă munca", leafa unui grefier debutant nu depăşeşte salariul minim pe economie.
În subsolul rece se auzeau doar chiţăitul şobolanilor şi degetele femeilor pocnind în timp ce luau la puricat fiecare filă în parte. Ochii nu li se desprindeau de cerneala spălăcită de pe paginile îngălbenite, de teamă ca nu cumva nici cea mai mică şi insignifiantă notă să nu se piardă. Căci altfel, spun ele, "te paşte închisoarea". Picăturile de apă de pe pereţi se prelingeau pe podea, amestecându-se cu excrementele rozătoarelor. Degetele îţi îngheţau pe dosarele îmbătrânite, ochii ţi se umflau şi începeau să-ţi lăcrimeze. Arareori oamenii vorbeau. Praful le-ar fi invadat plămânii. Liniştea era spartă doar de strănuturi în cascadă de la cei pricopsiţi cu tot felul de răceli şi de alergii, de pe urma microbilor adunaţi în încăperile pline până la refuz de hârtii. Arhiva Curţii de Apel Bu
