- Diverse - nr. 10 / 16 Ianuarie, 2008 Stau de vorba cu unul dintre sateni. E o zi cenusie, cetoasa, prin care amiaza isi taraia pasii, fluturandu-si in vant mantia lunga de frig. Zi de pus tara la cale, in care toate drumurile sunt facute parca sa duca la bufet, cel mai sigur loc unde se poate intalni om cu om. Nu exista dialog care sa depaseasca durata catorva minute si sa nu se ajunga in zona cu nisipuri miscatoare a politicii. Cu efectele ei in comunitate, in viata de toate zilele a fiecaruia. Dupa disparitia fermelor renumite candva, satul a intrat intr-un con de umbra, din care nu se stie cum si cand va iesi. Dupa un an de la intrarea in Uniunea Europeana, nici acest lucru nu a adus nimic nou. Suntem tot aici si aceiasi, suntem la fel de departe de ceea ce s-a sperat sa fim. Vor mai trece inca destui ani pana cand se va putea vorbi de un trai decent si pe aceste mioritice plaiuri. Va mai trece, probabil, destul timp pana cand ulitele vor avea trotuare si satenii apa la robinet, desi aproape in nicio fantana din sat apa nu e potabila. Va mai trece, probabil, multa apa pe paraul din spatele dispensarului pana cand localnicii vor beneficia de asistenta medicala dupa un program zilnic si va ramane, probabil, doar in visele lor, un mijloc de transport care sa faca legatura intre sat si comuna de peste dealuri, de care apartine, sau indiguirea paraului in zona centrala a satului, parau pe care apele ploilor violente nu-l mai incap, amenintand gospodariile din imediata apropiere. E o zi de intors lucrurile pe toate fetele, o zi care nu promite nimic senzational, nimic care sa fie consemnat in vreo pagina de istorie. O zi in care alungi pentru cateva clipe tacerea din jur stand de vorba cu unul dintre sateni si, ca locuitor acum, al acestei asezari, nemultumirile lui sunt si ale tale. Raman pe mai departe mila Celui de Sus si obisnuitele promisiuni ale politicienilor