Fie că sunt pe suprafeţe mari sau pe un perimetru restrâns, picătură cu picătură sau aproape inundând, sistemele de irigat reprezintă, cu bune şi cu rele, una dintre cele mai vechi invenţii ale omenirii.
Fie că sunt pe suprafeţe mari sau pe un perimetru restrâns, picătură cu picătură sau aproape inundând, sistemele de irigat reprezintă, cu bune şi cu rele, una dintre cele mai vechi invenţii ale omenirii.
Când vine vorba despre sisteme de irigat, probabil puţini dintre noi se gândesc la începuturile agriculturii încă de acum mii de ani. Cele mai vechi sisteme de irigaţie datează din jurul anului 6000 î.Hr. în Mesopotamia şi Egipt, unde servitorii faraonilor se străduiau, construind canale de irigaţie, să crească recolte de orz cărora nu le ajungea doar apa de ploaie. Una dintre primele îndatoriri ale guvernatorilor era să supravegheze săparea şi repararea digurilor de piatră sau nuiele construite transversal, cu un capăt încastrat în mal, numite epiuri, care alimentau micile bazine răspândite pe suprafaţa de pământ pe care creşteau recoltele. Acolo unde terenul era prea înalt, apa se scotea din Nil cu ajutorul unor găleţi suspendate de o pârghie la capătul căreia se afla o contragreutate, acest dispozitiv numindu-se shaduf.
PROGRESE. Mii de ani mai târziu, în jurul anului 800 î.Hr., perşii puneau la punct metode de irigat folosite şi astăzi în zone din Asia şi centrul sau nordul Africii. Sistemul era format din fântâni verticale şi tunele înclinate în pământ pentru a colecta apa din pânza freatică.
Primele rezervoare de apă au fost construite în Sri Lanka, aici găsindu-se cele mai complexe sisteme de irigat din lume. Sute de ani mai târziu, în secolul al XV-lea, un coreean a inventat primul fluviometru, instalat în bazinele de irigare, acesta devenind parte a sistemului de măsurare din întreaga ţară. Apariţia
