Ma uit in sus la bradul de jdemii de euro din piata primariei si timpul dispare. Steaua rosie din varful bradului ma socheaza. Jur-imprejur, baie de artificii si de sampanie, Bonnie Tyler si Cargo. Lume extatica, forte de ordine, cioburi pe caldaram, pupaturi, panacoti de ocazie. La multi ani, Romanie, ai implinit un an! In UE!
Intreb veselii din public, cum li se pare steaua cea rosie in cinci colturi, in varful bradului de Craciun. „Frumoasa”, imi spune unul. „Chiar n-am vazut-o”, un altul. Un tip in uniforma, ce pazeste cu strasnicie gardul spre scena cu Bonnie, se uita in sus si imi zambeste, cu subinteles, insa nu raspunde intrebarii.
„O stea in varf de brad, ce-i daca e rosie?”, se rasteste un tip cu o duduie agatata de gat. Politicos si exaltat, un pictor amator imi explica intortocheat cum ca, la fel ca alte detalii plastice, „steaua rosie e doar un element”. Asa o fi, imi iau sotul de brat si o pornim spre casa, la petrecerea de Revelion.
Am stat cateva zile la Arad, la Brasov si la Bucuresti, intr-un concediu de iarna mult dorit si neasteptat de scump. Data viitoare cand vin in tara, imi iau laptele la tetrapack cu mine, caci in Germania costa doar pe treisferturi. La fel cafeaua, anumite sortimente de carne, de cosmetice nu mai vorbesc. Nu vrei stifturi, bagi mana adanc in buzunar.
Mai deunazi, Romania era o tara ieftina, pentru banii de afara. Acum, nu te mai rasfeti si relaxezi, ci calculezi si compari. Daca nu-ti e strict necesar, nu cumperi, caci acasa, in speta in Germania, gasesti mai ieftin.
Exemplu concret: am vrut, pentru cineva, o carpeta. Ma decid la una tare, in culori maro-verzi, se potrivea in context. Imi place culoarea, imi place ca e unicat, imi convine si pretul, 85 de lei noi. Scot banii din buzunar, dau sa achit. Responsabilul de magazin imi spune ca pretul scris cu pixul si cu l
