- Editorial - nr. 11 / 17 Ianuarie, 2008 Foarte multi incearca sa explice comportamentul nostru stangaci, inadecvat sau chiar de prost gust in raport cu civilizatia europeana de ansamblu, prin lipsa de educatie, mai precis, a celor sapte ani de-acasa. Educatie pe care unii spun ca am fi avut-o candva, dar ca am pierdut-o. Tot ce-i posibil. Sa nu uitam ca in procesul descrestinizarii noastre, petrecut in cei 50 de ani de comunism, s-a deturnat grav sensul unor puternice valori morale: taria de caracter, cinstea, dreptatea si corectitudinea, respectul fata de semeni etc., in locul carora s-au nascut expresii hibrid cu aceeasi denumire, dar golite in buna parte de continut. Asa se face ca acum, la noi, demnitatea umana pare o valoare prescrisa din moment ce ne-am obisnuit sa acceptam atat de usor ca albul poate fi si negru si chiar invers, adica dupa imprejurari. Sau, cum este astazi la moda sa se spuna, semnalizam intr-o parte si o luam in cealalta. Aceasta lipsa de statornicie si fermitate in modul de a gandi si actiona pare, in ochii lumii civilizate, o curiozitate greu de inteles, dar si de acceptat. Intr-adevar, cu totii suntem de acord ca ne aflam intr-o mare criza educationala. Desi ne dam mari crestini, nu prea suntem, iar comportamentul nostru civic este cat se poate de pervers. Fara aceste repere sigure si sanatoase, romanii cam bajbaie prin cotloanele tranzitiilor care nu se mai sfarsesc, tocmai din lipsa idealurilor clare. Mersul acesta in deriva sau pe muchie de cutit nu poate continua la nesfarsit. Acum, cand suntem deja membri ai acestei mari familii europene, va trebui sa ne punem de acord gandurile cu faptele, cu foarte mult timp inainte de atingerea prosperitatii materiale. Este vorba desigur de comportamentul nostru din viata de zi cu zi, de institutiile aflate in functiune, de obiceiurile, de modul de a actiona, pentru a putea comunica pe aceeasi lu