La sfirsitul saptaminii trecute, Marius Oprea – directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului – i-a trimis o scrisoare deschisa lui Vladimir Tismaneanu, presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Desi a fost trimisa tuturor publicatiilor importante din tara, scrisoarea – pe care o puteti citi in ultima pagina a Observatorului cultural – nu a fost reprodusa integral nicaieri. Au fost reproduse, in schimb, comentariile contrariate pe marginea textului lui Marius Oprea, facute de Vladimir Tismaneanu si de Sorin Iliesiu.
Pentru ca deontologic este, nu-i asa, sa-i induci cititorului propriile tale opinii inainte de a-i da posibilitatea sa judece pe cont propriu. Nu este prima oara cind constat ca pe malul Dimbovitei scopul major al presei nu este de a informa, ci de a deforma pentru a manipula mai usor. Reteta a fost utilizata de nenumarate ori in ultimii optsprezece ani, indiferent de culoarea politica a celor aflati la un moment dat la putere si, mai grav, indiferent de virsta, profesionalismul sau orientarea politica a jurnalistului sau a publicatiei.
Cea de-a patra putere sufera, in Romania, de toate maladiile de care sufera celelalte trei puteri – este corupta, incoerenta, deprofesionalizata, atinsa de demagogie si lipsita de orizont. Exceptiile sint putine si, cind nu vorbim de jurnalisti, ci de mass-media – ziare, posturi de radio si televiziuni – intotdeauna partiale. Pornind de la ideea ca, repetata trei zile la rind, pe majoritatea canalelor de stiri, dezbatuta intens in talk show-uri cu impact la public si reluata frenetic in paginile ziarelor, o minciuna devine un adevar incontestabil, presa autohtona nu considera necesar (despre deontologie nici nu mai poate fi vorba) sa dezminta falsurile pe care le-a pus in circulatie, nici macar atunci cind institutiile abilitate ale sta