Dialogul pe care il puteti citi in paginile urmatoare a avut loc simbata, 12 ianuarie, in redactia revistei Observator cultural. Din partea redactiei au participat Carmen Musat, Arina Petrovici, Cristian Cercel si Ovidiu Simonca. Traducerea a fost realizata de Anamaria Pop, Péter Nádas preferind o discutie cu intrebari in romaneste si raspunsuri in maghiara. Dialogul a durat mai bine de o ora, intr-o atmosfera destinsa, cu fursecuri (va fi vorba despre ele la un moment dat!), cafea si muzica de jazz in fundal.
éter Nádas, un scriitor european, fara doar si poate, cu excelente cronici in presa franceza, engleza si germana, ar trebui mai mult tradus in romaneste. Deja la Editura Curtea Veche s-a schitat un plan editorial care ar urma sa fie concretizat in anii urmatori. Fotografiile care ilustreaza acest dialog au fost realizate de Daniel Cozma.
Ovidiu Simonca: Ati asistat, vineri, 11 ianuarie, la premiera piesei inmormintarea. Cum vi s-a parut spectacolul de la Teatrul de Comedie, pus in scena de Lászlo Bocsárdi?
Parerea mea este ca a fost un spectacol perfect. A fost palpitant sa urmaresc premiera. Prin jocul actorilor, spectacolul se indeparteaza de textul meu, dar si revine la text, intotdeauna. Intentia spectacolului a fost tocmai aceasta: regizorul sa-si muleze conceptia lui teatrala si regizorala pe doua caractere actoricesti foarte diferite, dar aflate in dependenta. Actorii din spectacolul bucurestean nu imita, ci joaca, traiesc, mi-a placut foarte mult jocul lor.
O.S.: Care a fost istoria acestui spectacol, cind ati stiut ca Bocsárdi va pune in scena acest spectacol in Romania?
Nu ne-am intilnit inainte. A fost ideea regizorului de a monta o piesa pe care am scris-o. Nu ne-am vazut pina la premiera, am vorbit doar la telefon. Nu ne-am cunoscut personal, nu i-am vazut spectacolele, dar prietenii mei mi-au vorbit l
