Orasul iubirii, orasul lagunelor, orasul podurilor si al palatelor. Doar cateva din sintagmele ce au ca obiect Venetia, un taram despre care s-a scris indelung, fiindu-i atribuite de-a lungul timpului o intreaga colectie de expresii si metafore, care au incercat sa il defineasca in plenitudinea manifestarilor sale.
De altfel, incercarea de a-l interpreta in doar cateva cuvinte se dovedeste a fi o misiune dificila, probabil datorita insumarii timp de peste un mileniu, pe o suprafata de numai cativa kilometri patrati de uscat, a unui numar impresionant de creatii culturale si artistice.
Carnavalul, din cele mai vechi timpuri si pana in prezent
Cele 177 canale care strabat laguna venetiana reprezinta una din nenumaratele atractii ale orasului, un labirint limpede si cristalin ce imparte zona de uscat in 118 insule, presarate cu 354 de poduri. Plutind in gondole traditionale, pe sub boltele joase ale micutelor arcade, turistii pot admira zeci de capodopere arhitectonice, precum Palatul Dogilor, Basilica din Piata San Marco, Podul Rialto, Turnul cu Ceas sau Puntea Suspinelor. In aceste locuri invaluite de un farmec aparte, asemenea unor povesti medievale cu domnite si cavaleri, are loc la inceputul fiecarui an, cel mai celebru carnaval din Europa, consemnat printr-un decret oficial inca de la inceputul lui 1296. Din punct de vedere etimologic, termenul nu cunoaste o definitie clara, existand mai multe interpretari, una dintre ele, apropiata fonetic de cea actuala, rezultand din compunerea cuvintelor latinesti carrus (car) si navalis (maritim), semnifica o procesiune inchinata lui Apollo, zeul luminii si al artelor. Acest zeu iubaret, indragit de numeroase nimfe si muritoare, reprezenta un exemplu pentru cei care in trecut participau la astfel de manifestari stradale, intretinand prin atitudinea adoptata reputatia de libertinaj of
