Astăzi ne vom opri asupra bomboanelor, acele mici delicatese care îi încântă deopotrivă pe copii şi pe adulţi. Printre primele bomboane apărute se numără fondantele, inventate de un francez: Emil Dubois, celebrul bucătar al secolului al XIX-lea.
Astăzi ne vom opri asupra bomboanelor, acele mici delicatese care îi încântă deopotrivă pe copii şi pe adulţi. Printre primele bomboane apărute se numără fondantele, inventate de un francez: Emil Dubois, celebrul bucătar al secolului al XIX-lea.
Povestea şerbetului şi a bomboanelor fondante ne-o relatează Emil Frederic, vestit cofetar român care a trăit la începutul secolului al XX-lea. Emil Frederic povesteşte în lucrarea sa, "Manual practic de cofetărie pentru cofetari şi particulari", apărută în 1928, la Editura Culturală Română, că fondantul s-a născut întâmplător, în timp ce Dubois încerca să prepare şerbet! "Când eram la Paris, am făcut cunoştinţă cu un lucrător bătrân, numit Emil Dubois, care în tinereţea lui a fost la Constantinopol, şi acolo a văzut cum se fabrică şerbetul."
Aşa începe Frederic relatarea sa. Povestea spune că, iniţial, Dubois făcea şerbetul în cazan, după cum văzuze în Orient. Apoi, "în loc să-l frece în cazan, îl toarnă în piatră, cu scopul de a se răci mai repede, şi în modul acesta a devenit fondantul de azi". Sistemul de fabricare a fondantului s-a diversificat în timp. Sistemul "pe piatră" asigură însă obţinerea unui fondant de bună calitate. Iar pentru bomboane, fondantul trebuie făcut din zahăr curat, fără nici un adaos, şi lucrat repede.
PE PIATRÅ. Fondantul pentru bomboane se obţine din "zahăr căpăţână frumos, alb, care trebuie spart într-un cazan de aramă". Peste el se toarnă atâta apă câtă absoarbe şi se aşază pe foc. Când începe să fiarbă, trebuie amestecat repede, ca să se topească zahărul. "Cum începe să
