Dupa ce am ajuns inapoi la Bucuresti, din fericire inainte ca zapezile sa isterizeze aeroportul, toti cei sase care am participat, oficial sau pe cont propriu, la aceasta calatorie – Ioana Parvulescu, Adriana Bittel, George Vulturescu, Sorin Marculescu, Adrian Buz si cu mine – ne-am regasit cumva tristi, cumva dezorientati si intr-un fel de familiaritate tandra pe care nu ne-am fi imaginat-o inainte. Sigur ca nimeni nu s-a plins de asa ceva si nici nu ne-am facut confesiuni, nici macar nu ne spunem pe nume cu totii, dar in tonul mailurilor, in fotografiile pe care ni le-am trimis reciproc se simtea un astfel de gol.

Ne lipseau zilele solare, uscate si cristaline din Madrid si din imprejurimi si ne lipseau si prezentele noastre in acel glob iluzoriu, ermetic si concentrat care e orice calatorie in grup. Efectul Madrid, imi place sa-i spun. Probabil efectul oricarei calatorii, dar pentru mine calatoria prin excelenta a fost si va ramine una madrilena. Fiecare cu obsesiile lui.

Intre 1 si 6 decembrie 2007 am participat la „Caravana literara in comunitatile romanesti din strainatate – etapa spaniola“, prima parte a unui proiect mai amplu gindit si organizat de Institutul Cultural Roman prin Directia Romani din afara tarii si Uniunea Scriitorilor.

Ma grabesc sa fac precizarea – pentru ca am auzit deja bine cunoscutele comentarii sarcastice ale unora ramasi acasa – ca am participat la acest proiect in urma alegerii de catre un juriu, avind avantajul obiectiv de a fi publicat o carte cu subiect spaniol si de a ma afla intr-o relatie de familiaritate cu limba spaniola si cu literatura si cultura hispanica.

Ideea calatoriei in Spania, ca de altfel a intregului proiect care va include alte citeva tari europene, este aceea a intilnirii cu romanii aflati in comunitatile romanesti din tarile respective, adica ceva ce pina acum nu s-a mai