Fluvii vor seca in albie si stele se vor stinge pe cer pana cand cineva va reusi sa descifreze versurile scrise de Ana Cioriciu Stefanescu.
Debuteaza in poezie inca o fata frumoasa, o adevarata splendoare, comparabila cu Angela Baciu (la inceputurile ei), Adina Huiban sau Loredana Cristea, dar, din nefericire, . ..mai putin talentata decat ele. Se numeste Ana Cioriciu Stefanescu si este autoarea volumului de versuri Bobul de mustar (aparut recent la Ed. Transilvania dintr-o localitate nementionata, probabil Galati). Membrii juriului care i-au atribuit "Premiul pentru volum in manuscris" la Festivalul National de Poezie "Grigore Hagiu" de la Galati, editia 2007, ar fi dat dovada de insensibilitate daca n-ar fi premiat-o. Eu insumi, in cazul ca as fi facut parte din juriu, n-as fi avut forta morala necesara sa votez pe altcineva. Dar acum, doar cu cartea ei in fata ochilor si abtinandu-ma sa ma uit prea mult la coperta a patra, unde o minunata fiinta cu par lung si decolteu generos zambeste din cinci fotografii, in mereu alta pozitie, trebuie sa iau cunostinta de faptul ca versurile nu spun mare lucru. Suna placut-ciripitor, dau impresia de emotie lirica dusa pana la lesin, dar, analizate, raman de neinteles si se sterg repede din mintea celui ce le citeste:
"e atat de rara desteptarea de mine/ incat orice secunda a oricarui vers/ nescris de tine/ imi saruta stins fiecare anotimp/ al fiecarui iubit/ ce lumina atinge si-nchide" (Desteptarea de mine).
Sa recapitulam. Desteptarea de mine, adica de Ana Cioriciu Stefanescu, e atat de rara (cat de rara? lunara? trimestriala? anuala?), incat orice secunda a oricarui vers nescris de tine, adica de iubitul poetei, saruta stins fiecare anotimp al fiecarui iubit... Gata, am pierdut firul! Sa o iau altfel. Orice secunda a oricarui vers nescris de El (dar, ma intreb acum, de unde stim cand anume El nu scr
