Aşa-numitele mape profesionale, în fapt dosare de cadre, au devenit mai celebre, în doar o săptămână, decât dispariţia avocatei Elodia Ghinescu.

Pe cine mai mişcă acum că leul a început anul 2008 vlăguit şi că în scurt timp am putea să dăm 4 lei pe un dolar, cui îi pasă că bursa a scăzut, în doar o zi, cu 5% sau că Uniunea Europeană cere scumpirea gazelor, anul acesta, cu 70%?

Pentru cei care ne conduc, pentru că, nu-i aşa, “boborul” i-a ales, contează acţiunile de răscolire a trecutului – un trecut care şi pentru ei este destul de tenebros –, e important ce au făcut unii şi alţii înainte de Revoluţie, dar nu în plan moral, ci în cel al relaţiei cu Miliţia, Securitatea, mâinile lungi ale sistemului opresiv în instituţii – adică exact cei – oamenii sistemului – şi cele – faptele de represiune – condamnate în raportul Tismăneanu.

Cât crede preşedintele acestei ţări că va putea lucra cu dublă, triplă măsură când e vorba despre calculat reperele morale şi profesionale ale politicii? Dacă cineva interesat ar fi scos la lumină activitatea doamnei Macovei, când se zbătea cu “draga lege ANI” şi cu rezolvarea problemei locative a părinţilor săi, precum şi cu achiziţionarea casei din Corbeanca, din salariu ministerial, preşedintele, total imparţial cum îl ştim, ar fi scuzat-o, ca un gentleman şi om politic care se găseşte, împroşcând cu noroi în toţi cei care au cutezat sau vor îndrăzni vreodată să-i întineze imaginea.Cum? Simplu: gratulându-i pe cei care ar fi scos pe piaţă astfel de informaţii cu apelative gen: măi, securistule!, măi, comunistule!, măi, miliţianule!, măi, teroristule!, măi, opresorule! măi, hahalero!

Acum, că e vorba despre un liberal la mijloc, cele spuse de miliţie şi foştii procurori ceauşişti au devenit literă de Evanghelie. Norica Nicolai îl deranjează pe preşedinte chiar mai mult decât că este fostă ţărănistă, d