La mall te duci sa fii vazut atunci cand esti vedeta. Sau sa crezi ca esti o vedeta desi esti doar un cetatean obisnuit insa fan al vedetelor. Asa o sa ai o gramada de povestioare cu personajele care au catadicsit sa iasa din "cutia cu maimute" spre a se lasa vazute in toata splendoarea lor umana band un suc. La mall te mai duci atunci cand esti deprimat si vrei sa nu faci cumparaturi, ci doar sa te zgaiesti la preturi si sa visezi la cum ar fi daca ai fi tu bogat. La mall te poti duce si la film. Dar nu asa, ca pe vremuri, ca sa vezi un film, ci ca la o receptie: gatit, parfumat, imbatosat de importanta momentului.
Intr-o zi de iarna in care cu greu te-ai fi hotarat sa nu dai drumul maidanezului in holul blocului, intr-un Bucuresti naclait de noroi si masini ce se tineau una de alta alcatuind un sarpe fara cap si fara coada, mi-am ales eu ziua sa merg la mall sa vad un film. Si nu orice film! Daca ar fi sa ma iau dupa criticii nostri si dupa vocea "boborului" cunoscator, era chiar Filmul. La Multiplex nu te duci ca pe vremuri la Viitorul, Volga sau Timpuri Noi, cinematografele alea care dadeau Polanski, Tarkowski, Wajda sau Mihalkov cu certitudinea ca bilete vei gasi cu siguranta, nestiind insa daca vor fi si spectatori suficienti ca sa se dea filmul. Nu. La Multiplex esti civilizat, dai un telefon, iti faci rezervari din timp, esti anuntat sa te prezinti cu juma' de ceas inainte pentru a ridica biletele pentru ca altfel pierzi rezervarea, acolo esti intrebat, de se umfla pipota in tine, daca platesti cu cardul sau cash, observi o ciudata ridicare din spranceana dreapta cand, ca mitocanul, scoti bani pesin din portofel, ti se inmaneaza niste bilete ca niste pliante de prezentare cu instructiuni de folosire a unui produs electronic si rasufli usurat: ti-ai asigurat locul in sala! Mai ai la dispozitie o jumatate de ora: prea mult pentru a te posta in f
