Ion Muresan nu este deloc un poet intimist. Cu numerosi prieteni prin toate colturile tarii, el incearca, nu intotdeauna cu succes, sa nu refuze nici o invitatie la recitaluri si seri de poezie, la cenacluri literare sau la intalniri cu liceeni care vor sa discute despre literatura. Temperament vulcanic si impetuos, poetul cucereste instantaneu asistenta. In aceste momente, cand iesirea poetului in cetate se face cu o anumita timiditate, el se numara printre putinii care au un extraordinar succes de public. Care este secretul brandului Ion Muresan?
- Nu stiu daca am succes de public; iar daca il am, nu stiu cum sa-l explic, pentru ca nu sunt nici actor, nu am nici voce radiofonica, nu sunt nici telegenic. Pe deasupra sunt putin balbait si prost vorbitor, dar probabil ca toate aceste defecte dau o anume imprevizibilitate a spunerii... Poate succesul vine din nepotrivirea mea cu aerul, cu lumea din jur, dintr-o timiditate pe care incerc sa mi-o ascund. Succesul poate veni si din faptul ca ascultatorii ma crediteaza cu simpatie. Am foarte multi prieteni pentru ca structural, de la natura, sunt dispus sa vad binele in oameni, sa vad partea buna a lucrurilor.
Cand raspundeam la revista Tribuna de Posta redactiei, eram unul dintre cei mai iubiti redactori, pentru ca in fiecare text trimis ma straduiam sa gasesc si ceva bun, un sambure, cat de mic, care sa-i permita poetului sa continue. Dincolo de toate acestea, succesul se datoreaza si magiei cuvantului. Nu o sa incep acum sa-mi laud eu versurile, dar, fara indoiala, importanta este atat forta poetica a textului, cat si felul in care il rostesti. Cunosc poeti foarte buni, extraordinari, care insa, cand se afla in fata unei sali, nu reusesc sa rupa iluzoria bariera care ii desparte de ascultatori. Au o timiditate a lecturii din care nu pot iesi. Indiferent la ce inalta tribuna s-ar afla, ei tot la mas
