Dupa ce a doborit record dupa record, dupa ce a reusit cel mai bun tur de campionat din istoria moderna a Ligii, triumfind chiar si pe Camp Nou, Realul s-a plictisit si s-a apucat sa joace FOTBAL. Rezultatul a fost unul pe masura: 0-1 cu Mallorca pe „Santiago Bernabeu” si eliminarea din Cupa Regelui inca din faza optimilor.

Ironic, nu? Cu sulita boanta a norocului in coaste si cu talismanul invincibilitatii pendulind deasupra capetelor ca o teaca a tuturor sabiilor lui Damocles, galacticii au inceput lejer uitindu-si pe banca trusa de prim si ultim ajutor alcatuita din „biciclistul” Robinho, „puncheur-ul ” Ruud si „ordinatorul” Sneijder. In virtutea semnelor destinale, „negul” acelui accidental „1-2” din tur, avea sa fie excizat si fara deranjul monstrilor sacri. Realul s-a relaxat, Schuster a iesit de sub obrocul tacticii, atit cit sa vada ca nu-l pindeste nicio aversa, nicio alunecare de teren si cit sa-si aminteasca ce frumos era cind juca... la Barcelona.

Mingea s-a lafait aproape numai in terenul Mallorcai, au aparut cavalcadele, eruptiile de alta data, pasele se legau minunat, ca-n vremurile de glorie ale spectacolului patronat de Zidane si Ronaldo. Si cu cit gluma se ingrosa, cu atit Drenthe si Iguain jucau mai frumos, cu cit Moya apara mai multe suturi, cu atit incursiunile lui Saviola si Baptista se ramificau, se rafinau si dadeau cep imaginatiei, ca si cum perspectiva esecului, in loc sa le toarne plumb in glezne, ii scotea dintr-o mlastina, ii curata de mil si de lipitori si-i trimitea sa se dea in tiribombe. 6 7% posesie, ocazii peste ocazii, suturi, driblinguri, lufturi spectaculoase(Baptista) -de departe cel mai frumos, mai consistent si mai dramatic joc al madrilenilor din ultimii ani.

Intrarile lui Robinho, Van Nisterlooy au incununat „apoteoza”, iar cind Realul, incremenit in avanposturile careului Mallorcai, si-a