"Nu-mi pasa! Nu-mi pasa daca te gindesti sau nu la mine... daca ne vedem curind, daca ne auzim in scurt timp, daca ne vom mai cunoaste... Nu-mi pasa! In mijlocul preocuparilor mele ma aflu chiar eu!" Cam asa monologheaza Indiferenta...
Trebuie sa recunoastem ca sintem inzestrati cu un sistem de aparare incredibil. Este interesant cum totul se transforma. Tot ceea ce, poate la prima vedere, nu pare a fi de folos, este trecut cu vederea si pedepsit cu Indiferenta. Nu ma ajuta cu nimic, nu ma incalzeste, deci este ca si cum nu ar mai fi.
Am vazut oameni care fug unii de ceilalti, ignorindu-se reciproc, dindu-si unul altuia cea mai de temut pedeapsa: Indiferenta. Ce ii poate aduce la acel stadiu al incapacitatii de a comunica si de a se intelege? Diferentele prea mari sau faptul ca vad unul in celalalt chiar ceea ce nu le place la ei insisi?
Toti cautam fericirea. Se pare ca cei mai fericiti oameni sint cei care nu se complica, nici in gindire, nici in actiuni si cu atit mai mult in atitudine. Nu-ti bati capul, nu te complici, vine fericirea peste tine de una singura. Nu? De ce sa te incurci cu problemele de genul ce e bine, ce e rau? Lumea se tavaleste in relativism nu din greseala, nu fara sa vrea, ci din contra, pentru ca ii face o mare placere. Cu cit suntem mai ignoranti, cu atit se reduc grijile. Asa se intimpla si cu cei care stiu atit de multe si cu toate acestea fac atit de putine. De apucat sa zica cineva nu se apuca nimeni pentru ca deh, daca zici tre’ sa si faci, de facut nici nu se mai pune problema.
Si uite asa, incetul cu incetul tot ceea ce ne inconjoara ne lasa reci. Totul in afara de nimic. Gaseste farmec in acest nimic...
"Nu-mi pasa! Nu-mi pasa daca te gindesti sau nu la mine... daca ne vedem curind, daca ne auzim in scurt timp, daca ne vom mai cunoaste... Nu-mi pasa! In mijlocul preocuparilor mele ma
