Gunter Verheugen isi va incheia, dupa toate probabilitatile, cariera de comisar european in 2009, dupa doua mandate consistente; in ceea ce-l priveste, Peter Mandelson are mari sanse sa ramina la Bruxelles, mai ales daca guvernul care va face viitoarea nominalizare va fi tot unul laburist. Singurul semn de intrebare ar fi legat de perspectiva, niciodata inlaturata, ca Mandelson sa doreasca o revenire in jocul politic intern. Nu este obligatoriu ca statele mari sa furnizeze nume "grele" ale Comisiei Europene, insa actuala echipa Barroso confirma o regula bine inradacinata in practica Uniunii. Prestigiul profesional "tehnocratic", o activitate notabila in Parlamentul European sau in parlamentele nationale, o cariera guvernamentala anterioara pe plan intern - toate acestea constituie recomandari pentru eventuala nominalizare in Comisie, care se realizeaza de catre guvernele nationale. In cazul statelor mari - in primul rind Germania, Marea Britanie, Franta si Italia - baza de selectie este evident mai mare, chiar daca nivelul calitativ al vietii politice interne nu este unul extraordinar (a se vedea cazul italian). Astazi, vor fi prezentate succint figurile comisarilor german si britanic, personalitati de anvergura ce nu au fost niciodata scutite de critici, la Berlin, Londra sau Bruxelles. Germanul Günter Verheugen se afla astazi la al doilea mandat de comisar, dupa ce in Comisia Prodi a detinut portofoliul extinderii. Sarcinile sale au fost consistente, el gestionind aderarea a zece noi membri, in 2004, precum si progresele decisive in negocierile cu Bulgaria si Romania. In echipa Barroso, el ocupa functia de comisar pentru Intreprinderi si Industrie, un portofoliu despre a carui importanta nu mai este necesara nici o discutie, fiind totodata si vicepresedinte al Comisiei. Din pacate pentru dl. Verheugen, ultimii doi ani de activitate au fost umbriti de preocuparea pr