De fiecare dată când ne propunem să facem oarece schimbări prin casă, ne lovim invariabil de un lucru aparent insurmontabil: de existenţa şi poziţia radiatoa­relor (le voi spune de aici înainte “calorifere” – un termen mai pe înţelesul tuturor).

De fiecare dată când ne propunem să facem oarece schimbări prin casă, ne lovim invariabil de un lucru aparent insurmontabil: de existenţa şi poziţia radiatoa­relor (le voi spune de aici înainte “calorifere” – un termen mai pe înţelesul tuturor). Întotdeauna sunt prea mari, prea late ori aşezate în locuri nepotrivite faţă de modificările pe care vrem să le facem. Oare câţi dintre noi n-au ajuns în pragul dispe­rării văzând că noua maşină de spălat nu intră în baie din cauza caloriferului care trona cu impertinenţă la mijlocul peretelui?

Încălzirea cu radiatoare presupune un circuit de alimentare cu agentul termic care în orice casă este pe două ţevi: una prin care intră agen­tul termic în calori­fer (tur) şi alta prin care iese agentul termic din ca­lo­rifer (re­tur). În gene­ral fie­ca­re încăpere are o coloană de alimentare independentă de celelalte ca­mere ale apar­ta­men­tului sau ale ve­cinilor de pa­lier. Pot face excepţie băile sau bucătă­ri­ile, dacă sunt lipi­te (adică băile a doi vecini de pa­lier). Muta­rea unui ca­lorifer presu­pune mu­tarea păr­ţilor de prin­­dere, cât şi prelungirea corespunză­toare a ţevi­lor. Poziţio­na­rea se face în imediata apro­piere a sur­selor de aer rece (fe­res­tre, uşi exterioare) pentru com­pen­sarea di­ferenţelor de tempera­tură apărute prin deschi­derea acestora sau proasta lor izolare

Cum se calculează un calorifer

Calculul unui calorifer nu este un lucru relativ simplu, datorită multitudinii de factori care trebuie luaţi în consi­de­rare. În primul rând este vorba de încăperea ce va fi încălzită: dimensiuni, numărul de pereţi exteriori şi gra