● Bogdan Suceavă, Miruna, o poveste, Editura Curtea Veche, 2007.
● Cosmin Perţa, Întîmplări la marginea lumii, Editura Cartea Românească, 2007.
Este îmbucurător să descoperi tineri scriitori pentru care literatura înseamnă, dincolo de egocentrismul plictisitor şi superficial, şi jocul provocator, mult mai dificil al imaginaţiei, adică povestirea, ficţiunea. Iată două astfel de microromane, nu grozave, dar care, printre atîtea cărţi mediocre scoase în ultimele luni, merită atenţie.
Din tot ce a scris Bogdan Suceavă pînă acum, reţin cel puţin două cărţi: volumul de povestiri Imperiul generalilor tîrzii (2002), unde fiecare proză are registrul şi stilul ei propriu, mergînd de la istorii scrise în limba letopiseţelor pînă la proze pulp din mediul universitar american, şi romanul Venea din timpul lui diez (2004), o metanaraţiune istorică cvasiburlescă situată în Bucureştiul postdecembrist. E de apreciat la perfecţionistul Bogdan Suceavă varietatea stilistică şi ingeniozitatea tematică a prozei sale, a cărei amprentă personală stă mai degrabă în grija pentru construcţia narativă şi pentru sintaxa frazei, scriitorul fiind printre foarte puţinii stilişti ai noului val de prozatori. Este şi cazul acestei noi nuvele, chiar dacă nu cea mai bună scriere a lui.
Miruna şi fratele ei, Traian, merg în vacanţă la bunicul lor Niculae Berca în satul Valea Rea, situat undeva în munţii Făgăraş. Bunicul le spune o samă de legende de familie în centrul cărora se află fabulosul Constantin Berca, străbunicul lor, care a luptat la Rahova şi pe care, la întoarcerea în sat, Regele l-a împroprietărit cu pămînt. Traian este naratorul acestor povestiri în ramă, deopotrivă poveşti de legitimare a familiei şi secvenţe monografice apocrife ale satului Valea Rea. Cei doi nepoţi sînt fascinaţi de acel sat izolat de sfîrşit de secol XIX, pe ale cărui dealuri se aflau portal
