Fiecare breşă făcută într-una din zonele protejate atrage după sine altele. Rana se lărgeşte. Imobilele noi, de o înălţime afară din scara împrejurimilor, se înşiră unul lîngă altul, aşa încît coerenţa ansamblului este distrusă. Am văzut cum, alături de catedrala catolică Sf. Iosif, au apărut întîi un zgîrie-nori, pe urmă blocul de şase etaje înfipt în colţul străzii Luterane. Vînzarea de către moştenitorii Palatului Ştirbei a terenului din spate, mărginit de străzile General Budişteanu şi Banului, a încurajat proiecte ambiţioase.
Conducerea Universităţii de Arte a fost informată că, pentru a lega viitoarea clădire înaltă care s-ar ridica pe acel loc (fosta grădină din dosul palatului, devenită un maidan pe care sînt parcate cîteva camioane, după ce servise ca depozit al butoaielor de vin de Drăgăşani vîndute de prinţul Barbu), ar trebui să dispară actualul imobil din str. G-ral Budişteanu, nr. 19. La această adresă, Universitatea de Arte, cunoscută pînă de curînd ca "Institutul de Arte Plastice ŤN. Grigorescu»", cuprinde patru corpuri de clădiri, cu diverse destinaţii în legătură cu activităţile de învăţămînt şi creaţie care au fost adăpostite acolo după 1948, cînd, peste drum, se instala Centrala Viţei şi a Vinurilor (Vinalcool).
Una dintre clădiri, în care se găsea altădată Liceul "N. Tonitza" şi care este ocupată astăzi de atelierele unor artişti, este formată din parter şi etaj, plus pivniţă. Construcţia, în stil neoclasic, se poate data în preajma anului 1857. Înconjurată de anexele care s-au adăugat cu vremea, vechea casă boierească este, în prezent, aproape ascunsă şi, ca înfăţişare, foarte deteriorată. De la intrare, printr-o terasă la care duc trepte de piatră în evantai, se suie scara monumentală, de marmură, ale cărei două rampe se întîlnesc pe o platformă la jumătatea spaţiului central, înainte de a ajunge în holul etajului, care dădea