Mai există în lumea aceasta rece şi indiferentă în care trăim săli de bal, seri de poezie, cărţi şi oameni care nu plictisesc. Toate sunt descoperite întâmplător (sau poate aşa e să fie), pentru că mica frumuseţe nu iese niciodată să-şi strige strălucirea. Frumuseţe - acasă la Titulescu
Mai există în lumea aceasta rece şi indiferentă în care trăim săli de bal, seri de poezie, cărţi şi oameni care nu plictisesc. Toate sunt descoperite întâmplător (sau poate aşa e să fie), pentru că mica frumuseţe nu iese niciodată să-şi strige strălucirea.
Ofrumoasă casă de pe Şoseaua Kiseleff. De fapt, un mic palat pe lângă care în timpul zilei îşi trec roţile nepăsătoare maşinile. Iar trecătorii, picioarele nepăsătoare. Nimeni nu se deranjează să-i privească albeaţa imperială, deoarece capul eprea aplecat spre albeaţa îndoielnică a caldarâmului. Şi, chiar dacă cineva şi-ar ridica privirea absolut întâmplător, faptul că această casă-mic palat poartă amprenta personalităţii lui Nicolae Titulescu ar genera, poate, doar o minusculă străfulgerare. Bună şi ea pentru nepăsătoarele vremuri. De ceva timp, acest spaţiu deosebit şi-a format o tradiţie. Şi anume aceea de a găzdui, pe lângă lansările unor cărţi de excepţie, seri de poezie şi muzică.
Nu imposibil. Zilele trecute, istoricul Marian Ştefan a lansat o carte de… poezie – “Umbra dorului” – la Casa Titulescu. Locul ce păstrează gustul “acelei lumi ce se afla la graniţa dintre ştiinţă şi artă”, după cum a rostit în cuvântul de deschidere domnul profesor George G. Potra, director al Fundaţiei Europene “Titulescu”. O lume a finei diplomaţii, deloc uitată, doar nedrept ignorată. Desigur, mulţi îl ştiu pe Marian Ştefan ca semnatar al atâtor şi atâtor materiale în Magazin istoric. Dar cu Marian Ştefan poetul e greu, dar nu imposibil să ne obişnuim. Desigur, nimeni nu s-a născut poet, dar aceasta
