Licurici, milioane de pixeli strălucitori. Noaptea de Revelion, mii de ecrane luminoase îndreptate spre Turnul Sfatului. De sus, de lîngă scena din Piaţa Mare, se vede o mare de luminiţe plutitoare, mîini ridicate spre cer înarmate cu telefoane, aparate de fotografiat sau camere video. În zori, în computere se vor descărca ultimele zîmbete ale Sibiului din 2007. Unii vor fotografia doar cerul înceţoşat, alţii vor prinde prim-planuri ale turnului în flăcări, alţii chiar şi chipurile artiştilor care cîntă în bulele transparente. Unii vor spune că n-a fost mare lucru, alţii vor picta în aceste culori fantastice întreaga istorie a unui an. În tuşele acestui ultim tablou desfăşurat în inima oraşului putem regăsi cu uşurinţă trăsăturile întregului program "Sibiu - capitală culturală europeană 2007": totul depinde de privitor, de unghiul în care a fost acesta plasat, de aşteptările lui şi, pînă la urmă, de pura plăcere ce i-a fost sau nu provocată.

Corpul. Am putea privi programul Sibiu 2007 ca pe un corp, şi am putea încerca să-i cîntărim frumuseţea - dar şi funcţionalitatea - după înfăţişarea şi sănătatea anumitor părţi componente. Teatru, film, muzică, arte vizuale... Începutul lui 2008 mă găseşte mult mai îngăduitoare decît eram cu un an în urmă. Programul odată încheiat, conştientă că nu mă voi mai întîlni probabil niciodată - nici ca jurnalist, nici ca spectator - cu o asemenea densitate a evenimentelor, sînt dispusă să privesc în urmă zîmbind şi să fiu darnică în calificative. Dacă la începutul anului cu toţii credeam puternic în pilonii de bază ai programului - festivalurile de teatru, jazz şi film documentar - şi priveam cu scepticism capacitatea fizică a oraşului de a găzdui evenimente de amploare, spre finalul lui 2007 părerile s-au mai schimbat. Trebuie să recunoaştem prezenţa unor evenimente excepţionale, care nu se vor repeta prea curînd.

Fest